ȘOLDI, șoldesc, vb. IV. 1. Tranz. A vătăma (în special un animal) la șolduri (lovindu-l sau supunîndu-l unor eforturi prea mari); a face să rămînă șoldit. V. deșela, speti. Un țăran l-a șoldit cu parul. CONTEMPORANUL, III 703. 2. Refl. Fig. (Despre lucruri) A se lăsa într-o parte; a se strîmba. Se poate foarte lesne întîmpla ca fînul să se aplece în partea aceea și prin urmare întreaga cîtime din car să se șoldească, «să se lese». PAMFILE, A. R. 161.