dexonline

info

17 definiții pentru îndătina

din care

explicative DEX (11)
ortografice DOOM (4)
sinonime (2)

Explicative DEX

ÎNDĂTINA, îndătinez, vb. I. Refl. (Reg.) A se obișnui (cu) ceva. ♦ Tranz. A avea obiceiul să..., a obișnui. [Var.: îndatina vb. I] – În + datină.

îndătina [At: MARIAN, NA. 85 / V: ~dat~ / Pzi: ~nez / E: în- + datină] 1 vt (Rar) A avea obiceiul de a... 2 vr (Rar) A se obișnui cu ceva. 3-4 vr (A fi sau) a deveni o datină.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNDĂTINA, îndătinez, vb. I. Refl. (Rar) A se obișnui (cu) ceva. ♦ Tranz. A avea obiceiul să..., a obișnui. [Var.: îndatina vb. I] – În + datină.

ÎNDĂTINA, îndătinez, vb. I. Refl. (Rar) A se obișnui, a se deprinde cu ceva. ♦ Tranz. A avea obiceiul să..., a obișnui. (Atestat în forma îndatina) La noi, copiii de țărani, Moș Crăciun nu-ndatina să vină. BENIUC, V. 36. – Variantă: îndatina vb. I.

A SE ÎNDĂTINA pers. 3 se ~ează intranz. A deveni datină. /în + datină

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

A ÎNDĂTINA ~ez tranz. 1) A face să se îndătineze. 2) rar (urmat de o propoziție completivă) A practica drept obicei; a obișnui. /în + datină

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

ÎNDATINA vb. I v. îndătina.

îndatina v vz îndătina

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

îndatinà v. a se deprinde, a se obișnui. [V. datină].

îndatinéz v. intr. (d. datină). Rar. Obișnuĭesc, am obiceĭ. V. refl. Mă obișnuĭesc, mă deprind.

îndătinéz (mă) v. refl. ob. la pers. III. Intru în datină, devin obiceĭ: mila s’a îndătinat pe la noĭ.

Ortografice DOOM

îndătina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. îndătinez, 3 îndătinează; conj. prez. 1 sg. să îndătinez, 3 să îndătineze

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

îndătina (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 îndătinează

îndătina vb., ind. prez. 1 sg. îndătinez, 3 sg. și pl. îndătinează

îndătinez.

Sinonime

ÎNDĂTINA vb. v. obișnui.

îndătina vb. v. OBIȘNUI.

Intrare: îndătina

îndătina verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (VT201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndătina ‑ndătina	îndătinare ‑ndătinare	îndătinat ‑ndătinat îndătinatu‑ ‑ndătinatu‑	îndătinând ‑ndătinând îndătinându‑ ‑ndătinându‑	singular	plural
		(a) îndătina ‑ndătina	îndătinare ‑ndătinare	îndătinat ‑ndătinat îndătinatu‑ ‑ndătinatu‑	îndătinând ‑ndătinând îndătinându‑ ‑ndătinându‑	îndătinează ‑ndătinează	îndătinați ‑ndătinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndătinez ‑ndătinez	(să) îndătinez ‑ndătinez	îndătinam ‑ndătinam	îndătinai ‑ndătinai	îndătinasem ‑ndătinasem
	a II-a (tu)	îndătinezi ‑ndătinezi	(să) îndătinezi ‑ndătinezi	îndătinai ‑ndătinai	îndătinași ‑ndătinași	îndătinaseși ‑ndătinaseși
	a III-a (el, ea)	îndătinează ‑ndătinează	(să) îndătineze ‑ndătineze	îndătina ‑ndătina	îndătină ‑ndătină	îndătinase ‑ndătinase
plural	I (noi)	îndătinăm ‑ndătinăm	(să) îndătinăm ‑ndătinăm	îndătinam ‑ndătinam	îndătinarăm ‑ndătinarăm	îndătinaserăm ‑ndătinaserăm îndătinasem ‑ndătinasem
	a II-a (voi)	îndătinați ‑ndătinați	(să) îndătinați ‑ndătinați	îndătinați ‑ndătinați	îndătinarăți ‑ndătinarăți	îndătinaserăți ‑ndătinaserăți îndătinaseți ‑ndătinaseți
	a III-a (ei, ele)	îndătinează ‑ndătinează	(să) îndătineze ‑ndătineze	îndătinau ‑ndătinau	îndătinară ‑ndătinară	îndătinaseră ‑ndătinaseră

îndatina verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) îndatina ‑ndatina	îndatinare ‑ndatinare	îndatinat ‑ndatinat îndatinatu‑ ‑ndatinatu‑	îndatinând ‑ndatinând îndatinându‑ ‑ndatinându‑	singular	plural
		(a) îndatina ‑ndatina	îndatinare ‑ndatinare	îndatinat ‑ndatinat îndatinatu‑ ‑ndatinatu‑	îndatinând ‑ndatinând îndatinându‑ ‑ndatinându‑	îndatinează ‑ndatinează	îndatinați ‑ndatinați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	îndatinez ‑ndatinez	(să) îndatinez ‑ndatinez	îndatinam ‑ndatinam	îndatinai ‑ndatinai	îndatinasem ‑ndatinasem
	a II-a (tu)	îndatinezi ‑ndatinezi	(să) îndatinezi ‑ndatinezi	îndatinai ‑ndatinai	îndatinași ‑ndatinași	îndatinaseși ‑ndatinaseși
	a III-a (el, ea)	îndatinează ‑ndatinează	(să) îndatineze ‑ndatineze	îndatina ‑ndatina	îndatină ‑ndatină	îndatinase ‑ndatinase
plural	I (noi)	îndatinăm ‑ndatinăm	(să) îndatinăm ‑ndatinăm	îndatinam ‑ndatinam	îndatinarăm ‑ndatinarăm	îndatinaserăm ‑ndatinaserăm îndatinasem ‑ndatinasem
	a II-a (voi)	îndatinați ‑ndatinați	(să) îndatinați ‑ndatinați	îndatinați ‑ndatinați	îndatinarăți ‑ndatinarăți	îndatinaserăți ‑ndatinaserăți îndatinaseți ‑ndatinaseți
	a III-a (ei, ele)	îndatinează ‑ndatinează	(să) îndatineze ‑ndatineze	îndatinau ‑ndatinau	îndatinară ‑ndatinară	îndatinaseră ‑ndatinaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

îndătina, îndătinezverb

1. regional A se obișnui (cu) ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: obișnui
- 1.1. tranzitiv A avea obiceiul să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: obișnui
  - format_quote La noi, copiii de țărani, Moș Crăciun nu-ndatina să vină. BENIUC, V. 36. DLRLC

etimologie:

În + datină DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.