13 definiții pentru zveltețe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVELTÉȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe.Cf. it. sveltezza.

zveltețe [At: ALEXI, W. / S și: sv~ / Pl: ? / E: zvelt + -ețe cf it sveltezza] 1 Corp bine proporționat Si: suplețe (1), grație, (nob) zvelție. 2 (D. cânepă) Indice de calitate al tulpinii de cânepă, egal cu raportul dintre lungimea și grosimea măsurată de la rădăcină până la prima ramificație.

zveltețe s.f. 1 Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. Coloane suple... alintau cu zveltețea lor privirea (RALEA). 2 Indice de calitate a tulpinii de cînepă, egal cu raportul dintre lungimea și grosimea măsurată de la rădăcină pînă la prima ramificație. • /<fr. sveltesse, it. sveltezza.

ZVELTÉȚE s. f. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt; suplețe. – Zvelt + suf. -ețe. Cf. it. sveltezza.

ZVELTÉȚE s. f. (Rar) Faptul de a fi zvelt. Altă biserică este Sf. Andrei, care minunează prin zveltețea sa. SAHIA, U.R.S.S. 43.

ZVELTÉȚE s. f. Faptul de a fi zvelt. – Din zvelt + suf. -ețe.

ZVELTÉȚE s.f. Faptul de a fi zvelt. [Cf. it. sveltezza, fr. sveltesse].

ZVELTÉȚE s. f. calitatea de a fi zvelt; suplețe. (< fr. sveltesse, it. sveltezza)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zveltéțe s. f., art. zveltéțea, g.-d. art. zveltéței

zveltéțe s. f., art. zveltéțea, g.-d. art. zveltéței

zveltéțe s. f., art. zveltéțea, g.-d. art. zveltéței


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVELTEȚE s. mlădiere, suplețe. (~ unei fete.)

Intrare: zveltețe
zveltețe1 (g.-d. -e) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zveltețe
  • zveltețea
plural
genitiv-dativ singular
  • zveltețe
  • zvelteței
plural
vocativ singular
plural
zveltețe2 (g.-d. -i) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zveltețe
  • zveltețea
plural
genitiv-dativ singular
  • zvelteți
  • zvelteții
plural
vocativ singular
plural

zveltețe

  • 1. Faptul de a fi zvelt; însușire a ceea ce este zvelt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: grație (s.f.) suplețe attach_file un exemplu
    exemple
    • Altă biserică este Sf. Andrei, care minunează prin zveltețea sa. SAHIA, U.R.S.S. 43.
      surse: DLRLC

etimologie: