12 definiții pentru zvârlitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. – Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

zvârlitu sf [At: ISER / V: sv~ / Pl: ~ri / E: zvârli + -itură] 1 Zvârlire (1). 2 Distanță străbătută de un obiect care a fost zvârlit (1) Si: zvârlită (2) (rar) zvârlet (2). 3 (Fam; îe) La (sau ca de) o (ori două, trei etc.) ~ (sau ~turi) de băț (sau de piatră) Distanță relativ mică (până la care se poate arunca cu bățul sau cu piatra). 4 (Îvp) Lovitură bruscă și puternică dată mai ales de cai și măgari Si: zvârlire (11).

ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Faptul de a zvârli; zvârlet. ◊ Expr. (O) zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Zvârli + suf. -tură.

ZVÂRLITÚRĂ, zvârlituri, s. f. Zvârlire. ◊ Expr. Zvârlitură de băț = distanță până la care se poate arunca un băț sau o piatră; distanță mică. – Din zvârli + suf. -(i)tură.

ZVÂRLITÚRĂ ~i f. v. AZVÂRLITURĂ. /a zvârli + suf. ~tură

zvîrlitu s.f. 1 Zvîrlire. 2 Distanță străbătută de un obiect care a fost zvîrlit. ◊ Expr. (fam.) La (sau ca de) o (ori două, trei etc.) zvîrlitură (sau zvîrlituri) de băț (ori de piatră) = distanță relativ mică pînă la care se poate arunca un băț sau o piatră. 3 (înv., pop.) Lovitură bruscă și puternică dată mai ales de cai și de măgari. • pl. -i. /zvîrli + -tură.

ZVÎRLITÚRĂ, zvîrlituri, s. f. Faptul de a zvîrli; p. ext. distanța pînă la care se poate arunca un obiect.

azvîrlitúră (sud) și zv- (nord) f., pl. ĭ. Rezultatu azvîrliriĭ: o distanță de treĭ azvîrliturĭ de băț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri

zvârlitúră s. f., g.-d. art. zvârlitúrii; pl. zvârlitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÂRLITÚRĂ s. 1. v. aruncătură. 2. aruncătură.

ZVÎRLITU s. 1. aruncătură, azvîrlitură, (rar) zvîrlet, (Transilv. și Maram.) țipătură. (La o ~ de băț.) 2. aruncătură, azvîrlitură, izbitură, lovitură. (~ calului nărăvaș.)

Intrare: zvârlitură
zvârlitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârlitu
  • zvârlitura
plural
  • zvârlituri
  • zvârliturile
genitiv-dativ singular
  • zvârlituri
  • zvârliturii
plural
  • zvârlituri
  • zvârliturilor
vocativ singular
plural

zvârlitură

etimologie:

  • Zvârli + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX