11 definiții pentru zvârcolitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. (Reg.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

zvârcolitu sf [At: TDRG / S și: sv~ / Pl: ~ri / E: zvârcoli + -itură] (Reg) 1 Zbucium (4). 2 Zvârcolire (2).

ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură.

ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf. -(i)tură.

zvîrcolitu s.f. Zvîrcolire. • pl. -i. /zvîrcoli + -tură.

ZVÎRCOLITÚRĂ, zvîrcolituri, s. f. Zvîrcolire (1). Vai de somnul care mă fură, căci într-o zvîrcolitură o duc... pînă la răsăritul soarelui. La TDRG. [Un balaur] din zvîrcolituri mă-mpunge. TEODORESCU, P. P. 685.

zvîrcolitúră f., pl. ĭ. Zvîrcoleală.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvârcolitúră (reg.) s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri

zvârcolitúră s. f., g.-d. art. zvârcolitúrii; pl. zvârcolitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÎRCOLITU s. zbatere, zvîrcoleală, zvîrcolire. (~ peștelui în năvod.)

Intrare: zvârcolitură
zvârcolitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârcolitu
  • zvârcolitura
plural
  • zvârcolituri
  • zvârcoliturile
genitiv-dativ singular
  • zvârcolituri
  • zvârcoliturii
plural
  • zvârcolituri
  • zvârcoliturilor
vocativ singular
plural

zvârcolitură

  • exemple
    • Vai de somnul care mă fură, căci într-o zvîrcolitură o duc... pînă la răsăritul soarelui. La TDRG.
      surse: DLRLC
    • [Un balaur] din zvîrcolituri mă-mpunge. TEODORESCU, P. P. 685.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zvârcoli + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM