13 definiții pentru zvârcoleală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. (Fam.) Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

zvârcolea sf [At: TDRG / V: (reg) ~oia~, sv~ / Pl: ~eli / E: zvârcoli + -eală] (Fam) Zbucium (4).

ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -eală.

ZVÂRCOLEÁLĂ, zvârcoleli, s. f. Zvârcolire. – Din zvârcoli + suf. -eală.

ZVÂRCOLEÁLĂ ~éli f. 1) v. A SE ZVÂRCOLI. 2) Mișcare bruscă și convulsivă. /a se zvârcoli + suf. ~eală

zvîrcolea s.f. (fam.) Zvîrcolire. • pl. -eli. /zvîrcoli + -eală.

ZVÎRCOLEÁLĂ, zvîrcoleli, s. f. Zvîrcolire.

zvîrcoleálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a se zvîrcoli.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zvârcoleálă (fam.) s. f., g.-d. art. zvărcolélii; pl. zvârcoléli

zvârcoleálă s. f., g.-d. art. zvârcolélii; pl. zvârcoléli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZVÎRCOLEA s. zbatere, zvîrcolire, zvîrcolitură. (~ peștelui în năvod.)

Intrare: zvârcoleală
zvârcoleală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zvârcolea
  • zvârcoleala
plural
  • zvârcoleli
  • zvârcolelile
genitiv-dativ singular
  • zvârcoleli
  • zvârcolelii
plural
  • zvârcoleli
  • zvârcolelilor
vocativ singular
plural

zvârcoleală

etimologie:

  • Zvârcoli + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX