10 definiții pentru zurzur


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÚRZUR, zurzuri, s. m. (Pop.) Podoabă. – Et. nec.

ZÚRZUR, zurzuri, s. m. (Pop.) Podoabă. – Et. nec.

zurzur sm [At: TDRG / Pl: ~i / E: ns cf zorzon] (Mol; Buc; mpl) Zorzoană (1).

zurzur s.m. (pop.) Podoabă. • pl. -i. /cf. zorzon.

ZÚRZUR, zurzuri, s. m. (Popular) Podoabă. Din grajd ei mi-au luat Un cal graur Cu șeaua de aur... Cu potcoavele de argint Cu zurzuri pînă-n pămînt. TEODORESCU, P. P. 149.

ZÚRZUR, zurzuri, s. m. (Pop.) Podoabă.

zúrzur m. (d. zuruĭ, adică „ornament, care zuruĭe”, apoĭ și alt-fel. Var. țurțur și zorzon. V. cĭucure). Buc. Pl. Zorzoane, canafurĭ, cĭucurĭ la harnașament. (Teod. P. P. 149).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zúrzur (pop.) s. m., pl. zúrzuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZÚRZUR s. v. decor, decorație, ornament, ornamentație, podoabă.

zurzur s. v. DECOR. DECORAȚIE. ORNAMENT. ORNAMENTAȚIE. PODOABĂ.

Intrare: zurzur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurzur
  • zurzurul
  • zurzuru‑
plural
  • zurzuri
  • zurzurii
genitiv-dativ singular
  • zurzur
  • zurzurului
plural
  • zurzuri
  • zurzurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zurzur

etimologie: