ZURUI, zurui,^[1] vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zuruiesc. – Var.: zurăi vb. IV] – Zur + suf. -ui. modificată

zurui [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 29^v/3 / V: (îvr) ~răi, (înv) zorăi, (reg) ~roi, zului, țu~ / Pzi: ~esc și zurui / E: zur + -ui] 1-3 vti A zăngăni (1-3). 7^[1] vi (Trs; pex d. ceasuri) A suna. 8 vi (Pfm; d. ape curgătoare, ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura. 9 vi (Reg; d. fus) A sfârâi. 10 vi (Rar) A trosni¹.

zurui vb. IV. 1 intr. (de obicei despre obiecte confecționate din metal, din sticlă etc. sau despre părți componente ale unor astfel de obiecte) A zornăi. Cătușele zuruiau ușor (SADOV.). 2 tr. A face să producă un zgomot caracteristic (adesea prelungit) prin lovirea, ciocnirea sau rostogolirea unor obiecte de metal, de sticlă etc. Domnul... înaintă..., zuruind veriga cheilor prinsă în lanț (CE. PETR.). 3 intr. (pop.; fam.; despre ape curgătoare,ploaie, frunze sau alte elemente ale naturii) A murmura; a susura. Frunze uscate zuruie împrăștiate de vînt (REBR.). • prez.ind. zurui, -iesc. și (reg.) zurăi, zorăi vb. IV. /zur + -ui.

ZURUI, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Prez. ind. și: zurui. – Var.: zurăi vb. IV] – Zur + suf. -ui.

ZURUI, zuruiesc și zărui, vb. IV. Intranz. (Despre obiecte de sticlă sau de metal, mai ales despre monede și despre lanțuri) A zornăi. Încă o dată nechezară caii, zuruiră armele, răcniră voinicii și se zgudui pămîntul sub ropotele cailor. SADOVEANU, O. I 186. Jiletcă de dril năutiu... peste care zuruia un lanț de aur. DELAVRANCEA, la TDRG. Sălbaticul vodă e-n zale și-n fier și zalele-i zuruie crunte. COȘBUC, P. I 206. ◊ Tranz. Se oprise din mers, cu miinile înfundate în buzunările pantalonilor, zuruind în adîncul lor un mănunchi de chei sau un pumn de monede. C. PETRESCU, A. 289. Banii pe masă Tot să-i zuruiești, Tot să-i zîngănești. La TDRG. Un avocat renumit... zuruind o pilă de napoleoni, supăra prin nepăsarea lui. DELAVRANCEA, S. 123. – Variantă: zurăi (CREANGĂ, A. 41) vb. IV.

ZURUI, zuruiesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A zornăi. [Var.: zurăi vb. IV] – Din zur.

A ZURUI ~iesc 1. intranz. (despre obiecte de metal sau de sticlă) A produce un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. 2. tranz. (obiecte de metal sau de sticlă) A face să producă un zgomot specific la lovire, cădere sau rostogolire; a zdrăngăni; a zăngăni; a zornăi. [Și zurui] /zur + suf. ~ui

zúruĭ, a -í v. intr. (d. zur și înrudit cu zornăĭ și cu ung. zörögni, a zurui). Fac zur-zur, zornăĭ: baniĭ zuruĭaŭ în buzunar, soldaților le zuruĭaŭ pinteniĭ.

țurui² i vz zurui

zorăi v vz zurui

zului v vz zurui

zurăi v vz zurui

zuroi v vz zurui

zurăi vb. IV. v. zurui.

ZURĂI vb. IV. v. zurui.

zurăì v. a face un sgomot de plesnire: bășica porcului s’o umflu și s’o zurăesc după ce s’o usca CR. [Onomatopee].

zurui (a ~) vb., ind. prez. 3 zuruie, imperf. 3 pl. zuruiau; conj. prez. 3 să zuruie

zurui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zurui^[1], imperf. 3 sg. zuruia conj. prez. 3 să zuruie

zurui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zuruiesc / zuruie, imperf. 3 sg. zuruia; conj. prez. 3 sg. și pl. zuruiască / zuruie

zurăi vb., ind. prez. 1 sg. zurăiesc / zurăi, 3 sg. zurăiește / zurăie

zuruiu, -rue 3, -uiam 1 imp.

ZURUI vb. v. zornăi.

ZURUI vb. a zăngăni, a zornăi, (reg.) a zorzoi. (Lanțurile ~.)

zurui, zuruiesc, (dzurui), vb. tranz. – (reg.) A zornăi: „Dzurăiască-ți cioantele / Cum dzurăiesc carăle. / Carăle cu cai domnești / Pă drumuri împărătești” (Țiplea, 1906: 471). – Din zur + suf. -ui (Scriban, DLRM, DEX, MDA).