14 definiții pentru zornet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZORNET, zornete, s. n. (Rar) Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

zornet sn [At: HELIADE, O. I, 219 / V: zur~ / Pl: ~e / E: zornăi + -et] (Rar) 1-2 Zăngăneală (1-2).

zornet s.n. Zornăit. Răsună... Vaier și zăngăt de fiare și zornet de lanțuri tîrîte (COȘB.). • pl. -e. și (reg.) zurnet s.n. /zornăi + -et.

ZORNET, zornete, s. n. Zornăit. – Zornăi + suf. -et.

ZORNET, zornete, s. n. Zgomot produs de unele obiecte (în special de metal) care se lovesc între ele; zornăit. Cadența bocancilor, zornetul fierului, Pe drumul de pulbere, sub Casiopeea, Pleacă departe compania treia. BENIUC, V. 76. S-auzi zornetul de pinteni și foșnirile de rochii. EMINESCU, O. I 157.

ZORNET, zornete, s. n. Zornăit. – Din zornăi + suf. -et.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZORNET s. v. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură, zornăială, zornăit, zornăitură, zuruială, zuruit, zuruitură.

zornet s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ. ZORNĂIALĂ. ZORNĂIT. ZORNĂITURĂ. ZURUIALĂ. ZURUIT. ZURUITURĂ.

Intrare: zornet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zornet
  • zornetul
  • zornetu‑
plural
  • zornete
  • zornetele
genitiv-dativ singular
  • zornet
  • zornetului
plural
  • zornete
  • zornetelor
vocativ singular
plural
zurnet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zornet, zornetesubstantiv neutru

etimologie:
  • Zornăi + sufix -et. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.