23 de definiții pentru zurgălău zurgalău (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZURGĂLẮU, zurgălăi, s. m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe găurele și cu o bilă în interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere; clopoțel. – Cf. magh. zörogeni.[1]

  1. Etimonul corect este zörgölő « zörgölődni. — Ladislau Strifler

zurgălău sm [At: LB / V: (îvr) ~gal~, (înv) zărcă~, (reg) ~lau, zergălâu[1], țurgal~, țu~ / Pl: ~ăi, (rar) ~laie sn, (rar) ~la sn, ~leie sn / E: mg zörgó] 1 (Mpl) Glob metalic mic cu una sau mai multe găurele și cu o bilă in interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere Si: clopoțel (1-2), (pop) zdrăngănel (1). 2 (Rar; îs) Șarpe cu ~ăi Șarpe cu clopoței. 3 Sunet produs de zurgălăi (1). 4 (Buc; îf zurgălau; csnp) Portărel. 5 (Reg; îf zurgalău) Sârmă pentru curățat țeava pipei. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

zurgălău s.m. (mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe găurele și cu o bilă în interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere; clopoțel. Săniile cu zurgălăi... păreau un vis din alte veacuri (SADOV.). ◊ (zool.) Șarpe cu zurgălăi = șarpe cu clopoței (Crotalus horridus). • pl. -ăi. /<magh. zörgó.

ZURGĂLẮU, zurgălăi, s. m. (Mai ales la pl.) Glob metalic cu una sau mai multe găurele și cu o bilă în interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere; clopoțel. – Cf. magh. zörögni.

ZURGĂLẮU, zurgălăi, s. m. (Mai ales la pl.) Clopoțel în forma unui mic glob de metal cu o bilă în interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere. Zurgălăii sună mărunt, împrăștiind în întinderi clinchete argintii. SADOVEANU, O. VII 332. A oprit la poartă o sanie mică de fier și piele lăcuită, cu caii cu zurgălăi la gît. CAMIL PETRESCU, O. I 357. În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. ALECSANDRI, P. A. 112. – Variantă: zurgalău (LESNEA, A. 77, VLAHUȚĂ, la TDRG) s. m.

ZURGĂLẮU, zurgălăi, s. m. Clopoțel de forma unui mic glob de alamă, cu una sau mai multe găurele în corpul lui și cu o bilă în interior, care sună la atingere sau prin agitare. [Var.: zurgalắu s. m.] – Comp. magh. zörgeni.

ZURGĂLẮU ~i m. mai ales la pl. Clopoțel de metal, de formă sferică, cu găurele și cu o bilă înăuntru, care sună când este mișcat. /cf. ung. zörögni

ZURGALẮU s. m. v. zurgălău.

ZURGALẮU s. m. v. zurgălău.

zurgalău n. pl. Mold. clopoțel la gâtul vitelor. [Tras din ung. ZÖRGELNI, a zornăi].

zurgalắŭ și -ălắŭ m. (ung. zörgölö, care mormăĭe, zòrgòlòdni, a mormăi. V. zornăĭ). Clopoțel de tinichea compus din doŭă căpăcele concave îmbucate dintre care cel de jos are o deschizătură și care sună cînd se rostogolește o bobiță care e închisă în el. Sînt și zurgalăĭ dintr’o singură bucată turnațĭ ca și clopotele. Se întrebuințează la gîtu cailor înhămațĭ la sanie, la steaŭa cu care umblă băĭețiĭ la Crăcĭun, la picĭoarele călușarilor, care joacă jocurĭ cadențate (bătuta, Banu Mărăcine ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zurgălắu s. m., art. zurgălắul; pl. zurgălắi, art. zurgălăíi

zurgălău s. m., art. zurgălăul; pl. zurgălăi, art. zurgălăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZURGĂLĂU s. clopoțel, (rar) zdrăngănel. (Cai cu ~i.)

ZURGĂLĂU[1] s. clopoțel, (rar) zdrăngănel. (Cai cu ~i.)

  1. în original ZURGĂLĂU Ladislau Strifler

arată toate definițiile

Intrare: zurgălău
zurgălău substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurgălău
  • zurgălăul
  • zurgălău‑
plural
  • zurgălăi
  • zurgălăii
genitiv-dativ singular
  • zurgălău
  • zurgălăului
plural
  • zurgălăi
  • zurgălăilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zurgalău
  • zurgalăul
  • zurgalău‑
plural
  • zurgalăi
  • zurgalăii
genitiv-dativ singular
  • zurgalău
  • zurgalăului
plural
  • zurgalăi
  • zurgalăilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zurgălău zurgalău

  • 1. mai ales la plural Glob metalic cu una sau mai multe găurele și cu o bilă în interior, care sună la cea mai ușoară mișcare sau atingere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: clopoțel zdrăngănel attach_file 3 exemple
    exemple
    • Zurgălăii sună mărunt, împrăștiind în întinderi clinchete argintii. SADOVEANU, O. VII 332.
      surse: DLRLC
    • A oprit la poartă o sanie mică de fier și piele lăcuită, cu caii cu zurgălăi la gît. CAMIL PETRESCU, O. I 357.
      surse: DLRLC
    • În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. ALECSANDRI, P. A. 112.
      surse: DLRLC

etimologie: