zulie sf [At: CĂPĂȚINEANU, S. 3/30 / V: (înv) zule / A și: zulie / Pl: ? / E: ngr ζούλια] (Înv) 1 Gelozie (2). 2 (Reg) Necaz.

zulie s.f (înv.) Gelozie. Pentru ce... să mai deștepți tu zulia bietului domn Georges și să-l mai umilești, odată ce-ți e indiferent (HOG.). • g.-d. -iei. /<ngr. ζούλια.

ZULIE s. f. (învechit) Gelozie. Pentru ce, adică, să mai deștepți tu zulia bietului domn Georges și să-l mai umilești? HOGAȘ, M. N. 35. Ai văzut cîte nenorociri poate s-aducă zulia? ALECSANDRI, T. 1192.

ZULIE s. f. (Înv.) Gelozie. – Ngr. zilia.

ZULIE f. înv. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă, provocat de situația sau de succesele cuiva; invidie; pizmă. 2) Trăire sufletească chinuitoare și obsedantă, provenită din faptul sau presupunerea că ființa iubită nu este credincioasă; gelozie. /<ngr. zília

zulie f. Mold. gelozie: l’a pișcat zulia de inimă AL. [Gr. mod.].

zulíe f. (ngr. zúlia și zilia, d. zilos, vgr. zĕlos, zel. V. zilos). Rar azĭ. Gelozie. – Și zúlie și zúle.

zule sf vz zulie

zulie (înv.) s. f., art. zulia, g.-d. zulii, art. zuliei

zulie (înv.) s. f., art. zulia, g.-d. zulii, art. zuliei

zulie s. f., art. zulia, g.-d. zulii, art. zuliei

ZULIE s. v. gelozie.

zulie s. v. GELOZIE.