ZORZOANE sf. pl. (‼ ZORZON sg.) iron. Tot felul de obiecte mărunte ce atîrnă cineva de gît sau pe haine, ca să pară mai împodobit: cocoane ... în rochii de atlaz, cu fel de fel de zorzoane... făcînd mișcări și gesturi anume, pentru a-și arăta mai bine bijuteriile VLAH.; se arătase, sus pe movilă, vestitul cîntăreț, gătit cu ... decorații atîrnate de gît și fel de fel de zorzoane CAR.; cumpătatul urmaș al lui Carol Magnu purta o haină fără nici un zorzon, cu nasturi de oțel UR. [comp. ȚORȚOALE].

ZORZOANE s. f. pl. Podoabe lipsite de valoare și fără gust. – Et. nec.

ZORZOANE s. f. pl. Podoabe pretențioase și, de obicei, de prost gust. Își clădise o casă înflorită cu multe zorzoane, acoperită cu tablă roșie. SADOVEANU, P. S. 155. Cocoane înțepate, c-un zîmbet pregătit de acasă, în rochii de atlas cu fel de fel de zorzoane. VLAHUȚĂ, O. AL. II 167. Flăcăi cu pălăriile numai în panglice, cu zorzoane de alamă la opinci. ODOBESCU, S. I 469. ◊ Fig. Și mai vîrtos decît slovele mele, Prea cu zorzoane, prea cu mărgele, Și mai dihai decît strunele cîntului Faceți să scapere miezul cuvîntului. DEȘLIU, G. 34. – Variantă: țorțoane (NEGRUZZI, S. I 338) s. f. pl.

ZORZOANE s. f. pl. Podoabe pretențioase și fără gust.

ZORZOANE f. pl. Obiecte mărunte lipsite de valoare (și de gust), folosite drept podoabe. /Orig. nec.

ZORZON, zorzoane, s. n. (Mai ales la pl.) Podoabă lipsită de valoare și fără gust. – Et. nec.

țorțol² sn vz zorzoană

țorțon sn vz zorzoană

zarzana sf vz zorzoană

zârzoane sfp vz zorzoană

zorzoale sfp vz zorzoană

zorzoană sf [At: HELIADE, II, 330 / V: (rar) ~zoale sfp, (îvr) țorțol sn, zarzana^[1], zorzon sn, (reg) ~onale, zârzoane sfp, (îvr) țorțon sn / Pl: ~ne / E: nct] (Mpl) 1 Podoabă pretențioasă, lipsită de valoare și fară gust Si: (reg) fesfesele, sovoane, zangara (1), zurzur, (fam) farafastâcuri, sărsam. 2 (Mar; Trs) Stup primitiv Si: știubei. corectat(ă)

zorzon sn vz zorzoană

zorzonale sfp vz zorzon

zorzoană s.f. (mai ales la pl.) Podoabă pretențioasă, care denotă lipsa de bun-gust a celui care o poartă. Joacă la loterie și aruncă banii îndată în zorzoane (CĂL.). • pl. -e. și zorzon s.n. /etimol. nec.

zorzon s.n. v. zorzoană.

ȚORȚOALE, ȚORȚOANE sf. pl. F = ZORZOANE: armele și țorțoalele de pe dînsul îl dau jos (ISP.); acesta se apucă să desbrace pe fata lui Chiriac... de toate țorțoanele străine ce o desfigurau (NEGR.).~}

ȚORȚOANE s. f. pl. v. zorzoane.

zorzoană f. 1. podoabă de cele două laturi ale frâului; 2. fig. pl. găteli femeiești: s’o facă ca pe paparudă cu moțuri și cu zorzoane. [Origină necunoscută].

țorțól și țorțón n. V. zorzon.

zorzón și (maĭ rar) țorțón și țorțól n., pl. oane, oale (înrudit cu zurzur și țurțur. Cp. și cu țarțam și cu ung. zérzúr, tumult, furtună). Fam. Podoabă, ornament (maĭ ales de metal, dar și alt-fel): uniforma îĭ strălucea de zorzoane, o casă cu zorzoane.

zorzoane s. n. pl. (sg. zorzon)

zorzoane pl.

!zorzoană s. f., g.-d. art. zorzoanei; pl. zorzoane corectat(ă)

zorzon s. n., pl. zorzoane

zorzon s. n., pl. zorzoane

ZORZOANĂ, zorzoane, s. f. v. zorzoane. (din zor² probabil referitor la podoabele folosite la începuturi pentru a face zgomot [și a atrage astfel atenția], cf. și țarțam)

ZORZOANE s. pl. (reg.) țorțoale (pl.), (Mold.) fesfesele (pl.), (prin Transilv.) sovoane (pl.), (fam.) farafastâcuri (pl.), (fam. depr.) țarțamuri (pl.).

ZORZOANE s. pl. (reg.) țorțoale (pl.), (Mold.) fesfesele^[1] (pl.), (prin Transilv.) sovoane (pl.), (fam.) farafastîcuri (pl.), (fam. depr.) țarțamuri (pl.). corectat(ă)

zorzón, s.n. v. zarzon.