țorțon sn vz zorzoană

țorțol² sn vz zorzoană

zarzana sf vz zorzoană

zârzoane sfp vz zorzoană

zorzoale sfp vz zorzoană

zorzoană sf [At: HELIADE, II, 330 / V: (rar) ~zoale sfp, (îvr) țorțol sn, zarzana^[1], zorzon sn, (reg) ~onale, zârzoane sfp, (îvr) țorțon sn / Pl: ~ne / E: nct] (Mpl) 1 Podoabă pretențioasă, lipsită de valoare și fară gust Si: (reg) fesfesele, sovoane, zangara (1), zurzur, (fam) farafastâcuri, sărsam. 2 (Mar; Trs) Stup primitiv Si: știubei. corectat(ă)

zorzon sn vz zorzoană

zorzonale sfp vz zorzon

zorzoană s.f. (mai ales la pl.) Podoabă pretențioasă, care denotă lipsa de bun-gust a celui care o poartă. Joacă la loterie și aruncă banii îndată în zorzoane (CĂL.). • pl. -e. și zorzon s.n. /etimol. nec.

zorzon s.n. v. zorzoană.

zorzoană f. 1. podoabă de cele două laturi ale frâului; 2. fig. pl. găteli femeiești: s’o facă ca pe paparudă cu moțuri și cu zorzoane. [Origină necunoscută].

!zorzoană s. f., g.-d. art. zorzoanei; pl. zorzoane corectat(ă)

ZORZOANĂ, zorzoane, s. f. v. zorzoane. (din zor² probabil referitor la podoabele folosite la începuturi pentru a face zgomot [și a atrage astfel atenția], cf. și țarțam)