zolit¹ sn [At: PAMFILE, I. C. 371 / Pl: ? / E: zoli] (Reg) Zolire (1).

zolit², ~ă a [At: MURNU, O. 310 / V: zoit^[1] / Pzi: ~iți, ~e / E: zoli] (Reg; d. rufe) 1 Spălat cu săpun sau cu leșie. 2 (Buc; dep) Spălat prost. 3 (Rar) Murdar. corectat(ă)

ZOLIT s. n. Faptul de a zoli¹. Frecatul sau zolitul nu se face. peste degete, ci la rădăcina mîinii, căci cămașa e groasă. PAMFILE, I. C. 371.

ZOLIT s. n. Faptul de a zoli¹.

zolít adj. (d. zolesc 1). Bz. Mălaĭ zolit, mălaĭ amestecat cu apă (ironic despre o mămăligă nu destul de fĭartă).

ZOLI, zolesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. solja.

zoi^2[1] v vz zoli

zoit, ~ă a vz zolit²

zoli [At: ANON. CAR. / V: (reg) zoi / Pzi: ~lesc, (reg) zol / E: zoale] 1-2 vt (Pop; c. i. rufe) A spăla (prost). 3 vt (Prc) A săpuni. 4 vt (Reg; îf zoi) A murdări. 5 vt (Fig) A mustra¹. 6 vt (Pop; c. i. aluatul, pâinea etc.) A frământa (1). 7 vt (Trs; c. i. mămăligă) A amesteca (9). 8 vr (Reg; d. ființe) A se zbuciuma (2). 9 vr (Fig; Trs) A se strădui. 10 vt (Reg; c. i. oameni) A obosi. 11 vi (Reg; d. sugari) A suge cu putere. 12 vi (Buc) A ploua mărunt.

zoi vb. IV. tr. (reg.) A spăla prost, a murdări cu zoi; a zoli. • prez.ind. -iesc. /de la zoaie.

zoli vb. IV. 1 tr. (compl. indică rufe, haine etc.) A spăla (prost) cu leșie sau săpun. Mama Catinca, spălătoreasă, își zolește albiturile în balie (TEOD.). 2 tr. (pop.; compl. indică aluaturi) A frămînta. 3 refl. Fig. (reg.) A se strădui. Avea să se zolească cu oamenii care nu mai ieșeau la lucru, să-și vadă odată tumul bisericii celei nouă isprăvit (AGÂR.). • prez.ind. -esc. /<ucr. золити; cf.bg. золя <зола.

ZOLI, zolesc, vb. IV. Tranz. A spăla (prost) rufele. – Din ucr. zolyty. Cf. bg. zolja.

ZOLI², zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. (Cu complementul «pîinea») A frămînta; a zolga. Ce gîndești, D-atîta pîine zolești? PĂSCULESCU, L. P. 159. 2. Fig. A osteni, a obosi pe cineva (muncindu-l, făcîndu-l să alerge).

ZOLI¹, zolesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A spăla (rufe, lînă). Apoi le freacă sau le zolește ca să se spele, și cum a zolit una, o clătește. PAMFILE, I. C. 371. Zoli pînă cătră sară toate cămeșile ce avea în două leșii. ȘEZ. I 59. Intranz. Într-o zi îi dă un caier de lînă neagră să-l spele pînă l-o albi. Și pe cînd zolea la fîntînă și plîngea biata nevastă... iacă vine un moșneag, c-o barbă albă pînă la brîu. VLAHUȚĂ, O. A. 411.

ZOLI¹, zolesc, vb. IV. Tranz. A spăla rufele. – Comp. bg. zolja, ucr. zolyty.

ZOLI², zolesc, vb. IV. 1. Tranz. A frămînta (pîinea). 2. Refl. A se trudi, a se osteni. – Din zoală.

A ZOLI ~esc tranz. 1) (rufe) A spăla cu leșie. 2) (rufe, vase) A spăla frecând tare. /cf. ucr. zolyty, bulg. zolja

ZOLI, zolesc, vb. IV. Tranz. 2. (Rufe) A spăla cu leșie. 3. (Rufe, vase) A spăla frecând tare. (cf. ucr. zolyty, bulg. zolja)

zolì v. Mold. 1. a spăla rufele cu leșie și săpun; 2. fig. a mustra: l’a zolit bine. [Rus. ZOLITI, a fierbe în leșie].

2) zolésc v. tr. (poate d. zolesc 1. V. zoală 2). Trans. Frămînt. V. refl. Mă frămînt, mă zbucĭum, mă sforțez: se zolea să-ĭ aducă mîncare. (Agrb. Înt. 132).

1) zolésc v. tr. (rut. zoliti, bg. zolĭy, spăl cu leșie, d. germ. soole, apă sărată, slatină. V. zoală, zoaĭe). Mold. Spăl cu leșie rufele pentru ca, pe urmă, să le limpezesc. Munt. Mold. Spăl rufele prost. V. zorcăĭ.

zoli (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, imperf. 3 sg. zolea; conj. prez. 3 să zolească

zoli vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zolesc, imperf. 3 sg. zolea; conj. prez. 3 sg. și pl. zolească

ZOLIT adj. v. bătut, făcăluit, frecat, sleit, spălat

zolit adj. v. BĂTUT. FĂCĂLUIT. FRECAT. SLEIT. SPĂLAT.

ZOLI vb. v. frământa, plămădi, spăla.

zoli vb. v. FRĂMÎNTA. PLĂMĂDI. SPĂLA.

ZOIT¹, -Ă, zoiți, -te, adj. Zolit, prost spălat; murdărit. (din zoi)

ZOLI², zolesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. (Cu complementul pîinea) A frămînta, a zolga. 2. A osteni, a obosi pe cineva [muncindu-l, făcîndu-l să alerge] (din zoală) [def. și DLRLC]

zoli, zolesc, vb. tranz. – (reg.) 1. A spăla rufe, după ce au fost săpunite (cu leșie): „O femeie harnică, cum sunt femeile pe la noi prin sat, a zolit cămăși marți sara și nu era bine” (Bilțiu, 1999: 109; Săpânța). 2. A munci din greu. – Din ucr. zolyty (Scriban; Candrea, cf. DER; DLRM, DEX).