ZOAIE, zoaie, s. f. (Pop.) Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. [Pl. și: zoi] – Cf. bg., ucr. zola.

soaie² sf vz zoaie

zoaie sf [At: LB / P: zoa-ie / V: (reg) ~ală (Pl: zoale, zoali), zoi sn (Pl: zoaie, zoiuri), zoia (Pl: zoiele), zoie / S și: so~ / Pl: zoi, ~ / E: slv *zola cf bg зола] (Mpl) 1 (Pop) Apă (cu săpun și leșie) care a rămas de la spălatul rufelor, al vaselor etc. Si: (reg) hâlbe, (rar) scursoare, spălătură, (reg) zângoare (1). 2 (Pgn) Apă murdară Si: (reg) zângoare (2), zlat² (1). 3 (Ban; Trs) Spumă de săpun. 4 (Buc) Puhoi de apă tulbure. 5 (Buc; îf zoală) Ploaie măruntă (de lungă durată). 6 (Buc) Vin sau rachiu de calitate inferioară. 7 (Reg; îf zoală) Spumă de pe laptele muls proaspăt. 8 (Trs; Mun) Salivă care curge din gura animalelor Si: bale (1). 9 (Trs) Sudoare spumoasă. 10 (Lpl; Olt) Șiroaie. 11 (Reg; îf zoi) Apă spumoasă și cu vreascuri adunată la stăvilarul morii. 12 (Buc; Trs; îf zoi) Bloc de gheață plutitoare. 13 (Înv; îf zoi) Pleavă.

zoală² sf vz zoaie

zoi¹ sn vz zoaie

zoia sf vz zoaie

zoie sf vz zoaie

zoil sm [At: TOPÎRCEANU, B. 100 / P: zo-il / Pl: ? / E: fr zoile] (Liv) Critic invidios, nedrept și negativist.

zoaie s.f. (pop.; mai ales la pl.) Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. Zoile din albie și de pe jos (GAL.). • pl. zoi, -ie. /<sl. veche зола; cf. bg., ucr. зола.

zoi vb. IV. tr. (reg.) A spăla prost, a murdări cu zoi; a zoli. • prez.ind. -iesc. /de la zoaie.

zoil s.m. Critic invidios, lipsit de obiectivitate, negativist. • pl. -i. /<fr. zoïle; cf. nm. pr. Zoil, critic grec, detractor al lui Homer.

ZOAIE (pl. zoi), ZOALĂ¹, mai adesea pl. ZOALE sf. Apă cu săpun în care s’au spălat rufele, cu care s’a lăut cineva; lăturile rămase de la spălatul vaselor: cu zoaia în care s’a spălat cămeșa celui necurat ce a intrat în casă, de se spală copilul, se tămăduește (de rofii) PAMF.; Miercurea nu se spală cămeși, că pe ceea lume bei zoala GOR.; după ce te-ai spălat la cap, varsă îndată zoile, căci, tremurîndu-se pămîntul, îți va tremura capul cît vei trăi GOR.; să nu zolești Vinerea, ori spre Vineri, că stai pe ceea lume pînă în gît în zoală VOR.; pr. ext. cînd s’a înfierbîntat broasca, a început a curge dintr’însa niște zoi spurcate SB. [comp. bg. rus. rut. zolá].

ZOI² 👉 ZOAIE.

ZOI¹ = SOI [zoaie].

ZOAIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară, lături. [Pr.: zoa-ie. - Pl. și: zoaie] – Cf. bg., ucr. zola.

ZOAIE, zoi și zoaie, s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.) Apă (cu săpun sau cu leșie) rămasă de la spălatul rufelor, vaselor etc. V. lături. Varsă repede zoaia din cazane. CAMILAR, N. I 396. «Spălătoria» era o sală mare, fără ferestre, cu ciment pe jos, cu un canal pe margine, pentru scurgerea zoilor. PAS, Z. IV 96. Lucrătorii, cu cizme grele pline de var și de zoaie, forfotesc ca într-un viermar. ARDELEANU, D. 10.

ZOAIE, zoi, s. f. Apă (cu săpun și leșie) rămasă de la spălatul rufelor, al vaselor etc.; apă murdară. [Pl. și: zoaie] – Comp. bg., ucr. zola.

ZOIL s.m. (Liv.) Critic invidios, nedrept, negativist. [Pron. zo-il. / < fr. zoïle, cf. Zoil – sofist grec celebru prin severitatea cu care a criticat poemele homerice].

ZOIL s. m. Critic invidios, lipsit de obiectivitate, negativist. (din fr. zoïle)

ZOAIE zoi f. mai ales la pl. Apă murdară rămasă după spălatul vaselor sau al rufelor. [G.-D. zoaiei; Pl. și zoaie] /cf. bulg., ucr. zola

soaie f. murdărie din grăsime: treanța ei cea cu soaie PANN. [Cf. zoaie].

zoae f. (pl. zoi) Mold. apă plină de murdărie. [V. zoală].

zoáĭe f., pl. zoĭ (d. zolesc). Mold. Munt. Apă murdară care se face după ce s’a spălat ceva: ce zoaĭe curge de pe masa asta! Maĭ des la pl. Lăturĭ, apă murdară de la bucătărie. V. zoarcă și soĭ 2.

zoĭ, V. zoaĭe.

*zoíl m. (după numele criticuluĭ Zoil, [vgr. Zoïlos, lat. Zóilus], detractoru luĭ Omer [sec. IV în ainte de Hristos]). Critic invidios.

!zoaie (pop.) s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; pl. zoaie, art. zoaiele

zoaie (pop.) s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; pl. zoaie / zoi, art. zoaiele / zoile

zoaie s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; pl. zoi / zoaie, art. zoile / zoaiele

zoaie s. f., art. zoaia, g.-d. art. zoaiei; pl. zoi/zoaie, art. zoile/zoaiele

ZOAIE, zoi [Pl. și soi] s. f. (La sg. cu valoare de pl. sau, mai ales, la pl.) ~. (din bg., rus. zolá = leșie) [și DLRLC]

ZOAIE s. lături (pl.), spălătură, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hâlbe (pl.). (~ de vase.)

ZOAIE s. lături (pl.), spălătură, (rar) scursori (pl.), (Transilv. și Bucov.) hîlbe (pl.). (~ de vase.)