16 definiții pentru zmeuriș smeuriș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș.

zmeuriș [At: CREANGĂ, P. 31 / P: zme-u~ / V: sm~, jm~ / Pl: ~uri, ~e sn și ~i sm / E: zmeur + -iș] 1 sn Zmeuret. 2 sm (Bot; reg) Zmeur (1) (Rubus idaeus).

ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Loc pe care cresc, spontan sau cultivat, (mulți) zmeuri; zmeuret. [Pr.: zme-u-] – Zmeur + suf. -iș.

ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Loc pe care crește multă zmeură; zmeuret. Aci fusese pădure; e acum pămînt pleș cu zmeuriș. C. PETRESCU, Î. II 202. Scoborii în zmeurișul din care Pisicuța nu-și arăta pe deasupra decît numai vîrful urechilor. HOGAȘ, M. N. 163. Mi-aduc aminte că l-am întîlnit odată prin zmeuriș. CREANGĂ, P. 31. – Variantă: smeuríș s. n.

ZMEURÍȘ, zmeurișuri, s. n. Loc pe care crește multă zmeură. [Var.: smeuríș s. n.] – Din zmeur + suf. -iș.

ZMEURÍȘ ~uri n. Loc unde cresc (mulți) zmeuri. [Sil. zme-u-] /zmeur + suf. ~iș

SMEURÍȘ s. n. v. zmeuriș.

SMEURÍȘ s. n. v. zmeuriș.

SMEURÍȘ s. n. v. zmeuriș.

smeuriș n. loc semănat cu smeuri: l’am întâlnit prin smeuriș CR.

smeuríș n., pl. urĭ (d. smeură). Loc unde crește multă smeură. – Și zm- (VR. 1923, 4, 22). V. muriș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zmeuríș (zme-u-) s. n., pl. zmeuríșuri

zmeuríș s. n. (sil. zme-u-), pl. zmeuríșuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZMEURÍȘ2 s. m. (Trans., Bucov.) Zmeurică. (zmeură + suf. -iș)

SMEURÍȘ2 s. m. (Trans., Bucov.; Var.) Zmeuriș2.

Intrare: zmeuriș
  • silabație: zme-u-riș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmeuriș
  • zmeurișul
  • zmeurișu‑
plural
  • zmeurișuri
  • zmeurișurile
genitiv-dativ singular
  • zmeuriș
  • zmeurișului
plural
  • zmeurișuri
  • zmeurișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • smeuriș
  • smeurișul
  • smeurișu‑
plural
  • smeurișuri
  • smeurișurile
genitiv-dativ singular
  • smeuriș
  • smeurișului
plural
  • smeurișuri
  • smeurișurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zmeuriș smeuriș

  • 1. Teren pe care crește spontan sau se cultivă zmeura.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: zmeuret 3 exemple
    exemple
    • Aci fusese pădure; e acum pămînt pleș cu zmeuriș. C. PETRESCU, Î. II 202.
      surse: DLRLC
    • Scoborîi în zmeurișul din care Pisicuța nu-și arăta pe deasupra decît numai vîrful urechilor. HOGAȘ, M. N. 163.
      surse: DLRLC
    • Mi-aduc aminte că l-am întîlnit odată prin zmeuriș. CREANGĂ, P. 31.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zmeur + sufix -iș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX