ZMEOAICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.

zmeoaică sf [At: FL. D. (1680), 89^r/3 / P: zme-oai~ / V: (pop) zmăo~, sm~, (reg) smao~, smăo~ / Pl: ~ice / E: zmeu + -oaică] 1 Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, rea și dotată cu puteri supranaturale Si: (îvp) zmeoaie (1). 2-3 Mamă (sau soție) a zmeului (3). 4 (Pan; pfm) Iapă care aleargă repede. 5 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, robustă, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele, care crește în zona montană, folosită în medicina populară Si: (pop) somnoroasă, (reg) aerel, pidosnic, somnorel, chimionul-capului (Laserpitium latifolium). 6 (Bot; reg) Cânepioară (Eupaterium cannabinum).

zmeoaică s.f. 1 (în mit. pop.) Personaj feminin reprezentînd o întruchipare fabuloasă a forțelor răului, fiind imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale; mama sau femeia zmeului; zmeoaie. Să știi, stăpîne, că acea flacără este muma zmeilor și a zmeoaicelor (FIL.). 2 (bot.) Plantă erbacee, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, ramificată, înaltă pînă la 2 m, cu franzele mari, penat-compuse și cu florile albe sau purpurii, dispuse în umbele mari (Laserpitium latifolium). • pl. -ce. și smeoaică, zmăoaică s.f. /zmeu + -oaică.

ZMEOAICĂ, ZMĂOAICĂ (pl. -ce) sf. 1 🔱 Femeie din neamul zmeilor, mai adesea, în basme, sora sau mama unui zmeu: zmeoaica ... dacă văzu că nu poate să-i prăpădească... plesni fierea într’însa de necaz ISP.; hei, zmăoaică afurisită ce-mi ești, te pricep eu unde vrei s’ajungi FLOR. ¶ 2 Fig. Iapă care aleargă ca un zmeu: hi! zmăoaicele tatei, îndemnați înainte! CRG. ¶ 3 🌿 Plantă din fam. umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe, dispuse în umbele; numită și „somnoroasă” (Laserpilium latifolium).

ZMEOAICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică.

ZMEOAICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj fantastic din basme imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipînd răutatea. Văd lupul din basme, cu laba; zmeoaice, și codrul ce-l rod. COȘBUC, P. II 21. Dimineața, cum se sculă zmeoaica, se duse într-un suflet la fiul său și văzu florile veștede. ISPIRESCU, L. 20. ♦ Fig. Iapă focoasă și aprigă. (Cu pronunțare regională) Hi! zmăoaicele tatei, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119. 2. Plantă din familia umbelifereior, cu tulpina cilindrică, cu flori albe dispuse în umbele; crește în poienile și tufișurile umede de la munte (Laserpitium latifolium). (Cu pronunțarej regională) Zmăoaica crește la munte. ȘEZ. XV 142.

ZMEOAICĂ, zmeoaice, s. f. I. Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Iapă focoasă și aprigă. II. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, cu flori albe dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). [Pr.: zme-oai-] – Din zmeoaie + suf. -că.

ZMEOAICĂ, zmeoaice, s.f. 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. 3. (Fig.) Iapă tânără și iute.

ZMEOAICĂ ~ce f. 1) (feminin de la zmeu) v. ZMEU. 2) fig. Iapă tânără și iute. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, înalță și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. /zmeu + suf. ~oaică

zmeoáĭcă (oa dift.) f., pl. (d. zmeŭ). Monstru femeĭesc din poveștĭ. O plantă umbeliferă numită și somnoroasă (laserpitium).

smăoaică sf vz zmeoaică

smeoaică sf vz zmeoaică

zmăoaică sf vz zmeoaică

zmăoaică s.f. v. zmeoaică.

ZMEOAIE, ZMĂOAIE sf. Olten. Băn. Trans. 1 🔱= ZMEOAICĂ 1 ¶ 2 🌿 = ZMEOAICĂ 3 ¶ 3 🌿 Plantă din fam. umbeliferelor, cu flori albe sau roșietice, dispuse în umbole; crește prin ținuturile muntoase, pe finețe și stînci; numită și „tămîioară” (Libanolis montana).

smeoaică f. 1. muma smeului, de o fire răutăcioasă și sălbatică: cu o falcă în cer și cu una pe pământ, ea urmărește, luând forme diferite, pe Făt-frumos, mântuitorul fetelor de împărat; 2. Bot. somnoroasă.

zmeoaică s. f., g.-d. art. zmeoaicei; pl. zmeoaice

zmeoaică s. f., g.-d. art. zmeoaicei; pl. zmeoaice

zmeoaică s. f., g.-d. art. zmeoaicei; pl. zmeoaice

ZMEOAICĂ s. v. splinuță.

ZMEOAICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifolium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.

zmeoaică s. v. SPLINUȚĂ.

ZMEOAICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifolium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.