19 definiții pentru zmeoaică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium).Zmeu + suf. -oaică.

zmeoaică sf [At: FL. D. (1680), 89r/3 / P: zme-oai~ / V: (pop) zmăo~, sm~, (reg) smao~, smăo~ / Pl: ~ice / E: zmeu + -oaică] 1 Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, rea și dotată cu puteri supranaturale Si: (îvp) zmeoaie (1). 2-3 Mamă (sau soție) a zmeului (3). 4 (Pan; pfm) Iapă care aleargă repede. 5 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, robustă, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele, care crește în zona montană, folosită în medicina populară Si: (pop) somnoroasă, (reg) aerel, pidosnic, somnorel, chimionul-capului (Laserpitium latifolium). 6 (Bot; reg) Cânepioară (Eupaterium cannabinum).

zmeoaică s.f. 1 (în mit. pop.) Personaj feminin reprezentînd o întruchipare fabuloasă a forțelor răului, fiind imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale; mama sau femeia zmeului; zmeoaie. Să știi, stăpîne, că acea flacără este muma zmeilor și a zmeoaicelor (FIL.). 2 (bot.) Plantă erbacee, perenă, din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, ramificată, înaltă pînă la 2 m, cu franzele mari, penat-compuse și cu florile albe sau purpurii, dispuse în umbele mari (Laserpitium latifolium). • pl. -ce. și smeoaică, zmăoaică s.f. /zmeu + -oaică.

ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium).Zmeu + suf. -oaică.

ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj fantastic din basme imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipînd răutatea. Văd lupul din basme, cu laba; zmeoaice, și codrul ce-l rod. COȘBUC, P. II 21. Dimineața, cum se sculă zmeoaica, se duse într-un suflet la fiul său și văzu florile veștede. ISPIRESCU, L. 20. ♦ Fig. Iapă focoasă și aprigă. (Cu pronunțare regională) Hi! zmăoaicele tatei, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119. 2. Plantă din familia umbelifereior, cu tulpina cilindrică, cu flori albe dispuse în umbele; crește în poienile și tufișurile umede de la munte (Laserpitium latifolium). (Cu pronunțarej regională) Zmăoaica crește la munte. ȘEZ. XV 142.

ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. I. Personaj fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale. ♦ Fig. Iapă focoasă și aprigă. II. Plantă erbacee cu tulpina cilindrică, cu flori albe dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). [Pr.: zme-oai-] – Din zmeoaie + suf. -că.

ZMEOÁICĂ ~ce f. 1) (feminin de la zmeu) v. ZMEU. 2) fig. Iapă tânără și iute. 3) Plantă erbacee cu tulpina erectă, înalță și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. /zmeu + suf. ~oaică

ZMEOÁICĂ, zmeoáice, s.f. 2. Plantă erbacee cu tulpina erectă, înaltă și păroasă, având frunze lunguiețe, ascuțite și flori mici, albe sau purpurii; somnoroasă. 3. (Fig.) Iapă tânără și iute.

zmeoáĭcă (oa dift.) f., pl. (d. zmeŭ). Monstru femeĭesc din poveștĭ. O plantă umbeliferă numită și somnoroasă (laserpitium).

smeoaică f. 1. muma smeului, de o fire răutăcioasă și sălbatică: cu o falcă în cer și cu una pe pământ, ea urmărește, luând forme diferite, pe Făt-frumos, mântuitorul fetelor de împărat; 2. Bot. somnoroasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice

zmeoáică s. f., g.-d. art. zmeoáicei; pl. zmeoáice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZMEOÁICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifolium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.

ZMEOAICĂ s. 1. (MITOL. POP.) (pop.) zmeoaie. (O ~ din basme.) 2. (BOT.; Laserpitium latifolium) (reg.) somnorel, somnoroasă, zmeoaie.

Intrare: zmeoaică
zmeoaică substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zmeoaică
  • zmeoaica
plural
  • zmeoaice
  • zmeoaicele
genitiv-dativ singular
  • zmeoaice
  • zmeoaicei
plural
  • zmeoaice
  • zmeoaicelor
vocativ singular
plural

zmeoaică laserpitium

  • 1. (În mitologia populară românească) Personaj feminin reprezentând întruchiparea fabuloasă a forțelor răului; zmeoaie (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: zmeoaie attach_file 2 exemple
    exemple
    • Văd lupul din basme, cu laba; zmeoaice, și codrul ce-l rod. COȘBUC, P. II 21.
      surse: DLRLC
    • Dimineața, cum se sculă zmeoaica, se duse într-un suflet la fiul său și văzu florile veștede. ISPIRESCU, L. 20.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Iapă focoasă și aprigă.
      surse: DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • (Cu pronunțare regională) Hi! zmăoaicele tatei, îndemnați înainte! CREANGĂ, P. 119.
        surse: DLRLC
  • 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium).
    exemple
    • (Cu pronunțarej regională) Zmăoaica crește la munte. ȘEZ. XV 142.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zmeu + sufix -oaică.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
  • zmeoaie + sufix -că.
    surse: DLRM