opțiuni
  • info

28 de definiții pentru zăngăt

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zingăt, zinghet, zânghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

zăngăt sn [At: ALECSANDRI, O. P. 42 / V: zinghet, zân~, zânghet, (reg) zan~, (îvr) zin~ / Pl: ~e / E: zâng + -ăt] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngăt s.n. Zăngănit. Expresul... trecu furtunos cu zăngăt de fiare (CE. PETR.). • pl. -e. și zîngăt, zingăt, zinghet, zînghet s.n. /zîng + -ăt.

ZĂNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zânghet, zingăt, zinghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

ZĂNGĂT, zăngăte, s. n. (Și în forma zîngăt) Zăngănit. Expresul dinspre București, cu ferestre luminate, trecu, furtunos în zîngăt de fiare. C. PETRESCU, C. V. 37. Zăngăt însă n-are-arama Cînd se bate scut de scut. COȘBUC, P. II 71. – Variante: zîngăt, zingăt (CONTEMPORANUL, VII 487), zinghet (ALECSANDRI, la CADE), zînghet (id. ib.) s. n.

ZĂNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zîngăt, zingăt, zinghet, zînghet s. n.] – Din zăng + suf. -ăt.

ZÂNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÂNGHET s. n. v. zăngăt.

ZINGĂT s. n. v. zăngăt.

ZINGHET s. n. v. zăngăt.

zangăt sn vz zăngăt

zângăt sn vz zăngăt

zânghet sn vz zăngăt

zingăt sn vz zăngăt

zinghet sn vz zăngăt

zingăt s.n. v. zăngăt.

zinghet s.n. v. zăngăt

zîngăt s.n. v. zăngăt.

zînghet s.n. v. zăngăt.

ZÎNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZÎNGHET s. n. v. zăngăt.

zinghet n. zăngănit: un zinghet metalic AL. [Onomatopee din zing! (v. zăngănì)].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăngăt s. n., pl. zăngăte

zăngăt s. n., pl. zăngăte

zăngăt/zângăt s. n., pl. zăngăte/zângăte

zângăt v. zăngăt

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂNGĂT s. v. zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură.

zăngăt s. v. ZĂNGĂNEALĂ. ZĂNGĂNIRE. ZĂNGĂNIT. ZĂNGĂNITURĂ.

Intrare: zăngăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngăt
  • zăngătul
  • zăngătu‑
plural
  • zăngăte
  • zăngătele
genitiv-dativ singular
  • zăngăt
  • zăngătului
plural
  • zăngăte
  • zăngătelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zinghet
  • zinghetul
  • zinghetu‑
plural
  • zinghete
  • zinghetele
genitiv-dativ singular
  • zinghet
  • zinghetului
plural
  • zinghete
  • zinghetelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zingăt
  • zingătul
  • zingătu‑
plural
  • zingăte
  • zingătele
genitiv-dativ singular
  • zingăt
  • zingătului
plural
  • zingăte
  • zingătelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zânghet
  • zânghetul
  • zânghetu‑
plural
  • zânghete
  • zânghetele
genitiv-dativ singular
  • zânghet
  • zânghetului
plural
  • zânghete
  • zânghetelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângăt
  • zângătul
  • zângătu‑
plural
  • zângăte
  • zângătele
genitiv-dativ singular
  • zângăt
  • zângătului
plural
  • zângăte
  • zângătelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăngăt, zăngătesubstantiv neutru

  • 1. Zăngăneală, zăngănire, zăngănit, zăngănitură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zăngăneală zăngănire zăngănit zăngănitură
    • format_quote Expresul dinspre București, cu ferestre luminate, trecu, furtunos în zîngăt de fiare. C. PETRESCU, C. V. 37. DLRLC
    • format_quote Zăngăt însă n-are-arama Cînd se bate scut de scut. COȘBUC, P. II 71. DLRLC
etimologie:
  • Zâng + sufix -ăt. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.