2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZÍNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

ZẤNGĂT s. n. v. zăngăt.

ZẤNGHET s. n. v. zăngăt.

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt.

zăngăt sn [At: ALECSANDRI, O. P. 42 / V: zinghet, zân~, zânghet, (reg) zan~, (îvr) zin~ / Pl: ~e / E: zâng + -ăt] 1-2 Zăngăneală (1-2).

zăngăt s.n. Zăngănit. Expresul... trecu furtunos cu zăngăt de fiare (CE. PETR.). • pl. -e. și zîngăt, zingăt, zinghet, zînghet s.n. /zîng + -ăt.

ZẮNGĂT, zắngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zângăt, zânghet, zíngăt, zínghet s. n.] – Zâng + suf. -ăt.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. (Și în forma zîngăt) Zăngănit. Expresul dinspre București, cu ferestre luminate, trecu, furtunos în zîngăt de fiare. C. PETRESCU, C. V. 37. Zăngăt însă n-are-arama Cînd se bate scut de scut. COȘBUC, P. II 71. – Variante: zîngăt, zingăt (CONTEMPORANUL, VII 487), zinghét (ALECSANDRI, la CADE), zînghét (id. ib.) s. n.

ZẮNGĂT, zăngăte, s. n. Zăngănit. [Var.: zấngăt, zíngăt, zínghet, zấnghet s. n.] – Din zăng + suf. -ăt.

zinghet n. zăngănit: un zinghet metalic AL. [Onomatopee din zing! (v. zăngănì)].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăngăt/zângăt s. n., pl. zăngăte/zângăte

arată toate definițiile

Intrare: zingăt
zingăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zăngăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăngăt
  • zăngătul
  • zăngătu‑
plural
  • zăngăte
  • zăngătele
genitiv-dativ singular
  • zăngăt
  • zăngătului
plural
  • zăngăte
  • zăngătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zinghet
  • zinghetul
  • zinghetu‑
plural
  • zinghete
  • zinghetele
genitiv-dativ singular
  • zinghet
  • zinghetului
plural
  • zinghete
  • zinghetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zingăt
  • zingătul
  • zingătu‑
plural
  • zingăte
  • zingătele
genitiv-dativ singular
  • zingăt
  • zingătului
plural
  • zingăte
  • zingătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zânghet
  • zânghetul
  • zânghetu‑
plural
  • zânghete
  • zânghetele
genitiv-dativ singular
  • zânghet
  • zânghetului
plural
  • zânghete
  • zânghetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zângăt
  • zângătul
  • zângătu‑
plural
  • zângăte
  • zângătele
genitiv-dativ singular
  • zângăt
  • zângătului
plural
  • zângăte
  • zângătelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăngăt zinghet zingăt zânghet zângăt

etimologie:

  • Zâng + sufix -ăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM