opțiuni
  • info

2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZINCARE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ. – V. zinca.

ZINCARE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ. – V. zinca.

zincare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 74 / Pl: ~cări / E: zinca] Operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a obiectelor de fontă, de oțel sau nemetalice pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ Si: galvanizare (3), zincat1, zincuire, zincuit1.

zincare s.f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; (operație de) acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ; zincuire. • pl. -ări. /v. zinca.

ZINCARE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca; operație de acoperire cu zinc a pieselor de oțel, pentru a le mări rezistența la coroziune și a le proteja contra oxidării.

ZINCARE, zincări, s. f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei.

ZINCARE s.f. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei. [< zinca].

ZINCA, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

ZINCA, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

ZINCA, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui. – Din zinc.

zinca vt [At: TUDORAN, O. 28 / Pzi: ~nchez / E: zinc] (C. i. obiecte de fontă, de oțel sau nemetalice) A acoperi cu un strat subțire de zinc, prin cufundare într-o baie de zinc topit, pentru a feri de coroziune sau în scop decorativ Si: a galvaniza, a zincui.

ZINCA, zinchez, vb. I. Tranz. A zincui.

ZINCA vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. [Cf. fr. zinquer].

ZINCA vb. I. tr. A acoperi un metal, un obiect cu un strat de zinc. (din fr. zinquer)

A ZINCA ~chez tranz. tehn. v. A ZINCUI. /<fr. zinquer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zincare s. f., g.-d. art. zincării; pl. zincări

zincare s. f., g.-d. art. zincării; pl. zincări

zincare s. f., g.-d. art. zincării; pl. zincări

zinca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. zinchez, 3 zinchează; conj. prez. 1 sg. să zinchez, 3 să zincheze

zinca (a ~) vb., ind. prez. 3 zinchează

zinca vb., ind. prez. 1 sg. zinchez, 3 sg. și pl. zinchează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZINCARE s. (TEHN.) galvanizare, zincuire. (~ tablei.)

ZINCARE s. (TEHN.) galvanizare, zincuire. (~ tablei.)

ZINCA vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)

ZINCA vb. (TEHN.) a galvaniza, a zincui. (A ~ un obiect metalic.)

Intrare: zincare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zincare
  • zincarea
plural
  • zincări
  • zincările
genitiv-dativ singular
  • zincări
  • zincării
plural
  • zincări
  • zincărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: zinca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zinca
  • zincare
  • zincat
  • zincatu‑
  • zincând
  • zincându‑
 singular plural
  • zinchează
  • zincați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zinchez
 (să)
  • zinchez
  • zincam
  • zincai
  • zincasem
a II-a (tu)
  • zinchezi
 (să)
  • zinchezi
  • zincai
  • zincași
  • zincaseși
a III-a (el, ea)
  • zinchează
 (să)
  • zincheze
  • zinca
  • zincă
  • zincase
plural I (noi)
  • zincăm
 (să)
  • zincăm
  • zincam
  • zincarăm
  • zincaserăm
  • zincasem
a II-a (voi)
  • zincați
 (să)
  • zincați
  • zincați
  • zincarăți
  • zincaserăți
  • zincaseți
a III-a (ei, ele)
  • zinchează
 (să)
  • zincheze
  • zincau
  • zincară
  • zincaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zincare, zincărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a zinca și rezultatul ei; operație de acoperire cu un strat subțire de zinc a pieselor de oțel sau de fontă, precum și a unor piese nemetalice, pentru a le proteja împotriva coroziunii sau pentru a le da un aspect decorativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: galvanizare zincuire
etimologie:
  • vezi zinca DEX '09 DEX '98 DN

zinca, zinchezverb

  • 1. A acoperi un metal, un obiect etc. cu un strat (subțire) de zinc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: galvaniza zincui
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.