galvanizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: galvaniza] 1 Producere de electricitate cu mijloace galvanice (1). 2 Galvanoterapie. 3 Acoperire a unei piese metalice cu un strat de zinc prin cufundare într-o baie de zinc topit pentru a-i spori rezistența. 4 Acoperire a unei piese metalice cu un strat subțire de metal depus prin electroliză. 5 (Fig) Însuflețire, entuziasmare de scurtă durată Cf galvaniza (5).

GALVANIZARE, galvanizări, s. f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei. 1. Acoperirea unei piese de metal cu un strat subțire de zinc, pentru a o face mai rezistentă la coroziune. 2. Animarea artificială a unui cadavru, prin acțiunea unui curent galvanic (pentru experiențe). 3. Galvanoterapie.

GALVANIZARE s.f. Acțiunea de a galvaniza și rezultatul ei; (spec., tehn.) Acoperire a unui metal cu un strat de zinc. [< galvaniza].

galvanizare f. operațiune electro-chimică ce consistă în a acoperi fierul cu un strat de zinc.

*galvanizațiúne f. Acțiunea de a galvaniza; rezultatu eĭ. – Și -áție, ob. -áre.

galvanizare s. f., g.-d. art. galvanizării; pl. galvanizări

galvanizare s. f., g.-d. art. galvanizării; pl. galvanizări

galvanizare s. f., g.-d. art. galvanizării; pl. galvanizări

GALVANIZÁRE (< după fr. galvanisation) s. f. 1. Depunere electrolitică a unui strat subțire de zinc pe suprafața unei piese (în special de oțel). V. și galvanostegie. 2. Termen impropriu folosit pentru zincarea tablei și a sârmei de oțel. 2. Utilizarea curentului continuu de mică intensitate și tensiune în tratamentul unor boli ale sistemului nervos periferic.

GALVANIZARE s. (TEHN.) v. zincare.

GALVANIZARE s. (TEHN.) zincare, zincuire. (~ tablei.)