22 de definiții pentru zigzag

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [Var.: zigzác s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack.

ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. ◊ Loc. adv. În zigzag = în formă de linie frântă, șerpuit. [Var.: zigzác s. n.] – Din fr. zigzag, germ. Zickzack.

zigzag sn [At: (a. 1778) FURNICĂ, I. C. 87 / V: (înv) zâbzac, țicsac, (reg) țâbz~, țicțac, țânțâc / Pl: ~uri / E: fr zigzag, ger Zickzack] 1 Linie frântă care pare formată dintr-un șir de litere Z puse cap la cap. 2 (Pex) Obiect, formă de relief etc. care are aspectul unui zigzag (1). 3 (Îlav) În ~ În formă de linie frântă Si: șerpuit, (reg) cotiș. 4 Motiv ornamental popular sub formă de zigzag (1).

zigzag s.n. 1 Linie frîntă formînd unghiuri alternative, care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. Peste un desen limpede făcut, sînt trase mari zigzaguri (PER.). ♦ Ext. Obiect, formă de relief etc. care are aspectul unei astfel de linii frînte. Se opri, căutînd, în zigzagul de șanțuri, postul cel mai înaintat de observație (REBR.). ◊ Loc.adj., adv. În zigzag = în formă de linie frîntă; șerpuit. Pascu... cresta liniuțe mici în zigzag (VLAS.). ◊ Fig. Într-o viață zigzagul e mai frumos, mai uman (CE. PETR.). 2 Motiv decorativ alcătuit din astfel de linii. • pl. -uri. și zigzac s.n. /<fr. zigzag, germ. Zickzack.

ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frîntă. Zigzagul de argint al fulgerului. CAMIL PETRESCU, V. 8. Deodată mi se pare că-n aer se-ncrucișează un slab zigzag de fulger. BART, S. M. 36. Cîte tunuri le mai rămîneau bune, toate își pierdeau în zădar gloanțele printre zigzagurile ruinelor, fără a nemeri pe moldoveni. HASDEU, I. V. 160. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frîntă, zigzagat. Lăsă în jos sabia, își întoarse calul și pomi în fugă prin învălmășeală, cotind în zigzag printre pilcurile de luptători. SADOVEANU, O. VII 13. Sunetele lungi, prelungite... fură ca o descărcare electrică, întîi în zig-zag, prin zidul soldaților. CAMIL PETRESCU, N. 18. Drumul printre ele, ca un riu liniștit... își lua cursul în linii drepte ori zigzaguri, ANGHEL, PR. 89. – Variantă: zigzác (CONTEMPORANUL, VII 388) s. n.

ZIGZÁG, zigzaguri, s. n. Linie frîntă. ◊ Loc. adj. și adv. În zigzag (sau în zigzaguri) = în linie frîntă, zigzagat. [Var.: zigzác s. n.] – Fr. zigzag (germ. zickzack).

ZIGZÁG s.n. Șir de linii care formează alternativ între ele unghiuri ieșinde ori intrânde; linie frântă. ◊ În zigzag = în linie frântă. [< fr. zigzag].

ZIGZÁG s. n. linie frântă. ♦ în ~ = zigzagat. (< fr. zigzag)

ZIGZÁG ~uri n. Linie frântă (de forma unui șir de litere „z” puse cap la cap). ◊ În ~ în formă de zigzag; zigzagat. /<fr. zigzag, germ. Zickzack

zigzag n. 1. șir de linii formând între ele unghiuri alternativ ieșite și intrate; 2. fig. schimbări dese și alternative de purtare.

*zigzág n., pl. urĭ (fr. zigzag, d. germ. zick-zack). Linie frîntă: fulgeru face zigzagurĭ. În zigzag, făcînd zigzagurĭ: un bețiv care merge în zigzag.

ZIGZÁC s. n. v. zigzag.

zigzac[1] sn vz zigzag

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: zigzag
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zigzag
  • zigzagul
  • zigzagu‑
plural
  • zigzaguri
  • zigzagurile
genitiv-dativ singular
  • zigzag
  • zigzagului
plural
  • zigzaguri
  • zigzagurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zigzac
  • zigzacul
  • zigzacu‑
plural
  • zigzacuri
  • zigzacurile
genitiv-dativ singular
  • zigzac
  • zigzacului
plural
  • zigzacuri
  • zigzacurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zig-zag
  • zig-zagul
  • zig-zagu‑
plural
  • zig-zaguri
  • zig-zagurile
genitiv-dativ singular
  • zig-zag
  • zig-zagului
plural
  • zig-zaguri
  • zig-zagurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zigzag, zigzagurisubstantiv neutru

  • 1. Linie frântă care pare formată din mai multe litere Z puse cap la cap. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Zigzagul de argint al fulgerului. CAMIL PETRESCU, V. 8. DLRLC
    • format_quote Deodată mi se pare că-n aer se-ncrucișează un slab zigzag de fulger. BART, S. M. 36. DLRLC
    • format_quote Cîte tunuri le mai rămîneau bune, toate își pierdeau în zădar gloanțele printre zigzagurile ruinelor, fără a nemeri pe moldoveni. HASDEU, I. V. 160. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În zigzag (sau în zigzaguri) = în formă de linie frântă. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Lăsă în jos sabia, își întoarse calul și porni în fugă prin învălmășeală, cotind în zigzag printre pîlcurile de luptători. SADOVEANU, O. VII 13. DLRLC
      • format_quote Sunetele lungi, prelungite... fură ca o descărcare electrică, întîi în zigzag, prin zidul soldaților. CAMIL PETRESCU, N. 18. DLRLC
      • format_quote Drumul printre ele, ca un rîu liniștit... își lua cursul în linii drepte ori zigzaguri, ANGHEL, PR. 89. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic