ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie¹, precum și de finisare a betonului după turnare. – Zid + suf. -ar.

ZIDĂRIE¹, (2) zidării, s. f. 1. Lucrare de construcție făcută din zid; parte a unei construcții făcută din zid. 2. P. gener. Construcție. – Zid + suf. -ărie.

zidar sm [At: LB / V: (înv) zâd~ / Pl: ~i / E: zid + -ar] Muncitor calificat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie¹ sau din mortar, precum și a lucrărilor de finisare a betonului după turnare Si: (îrg) pietrar (2), (îvp) ziditor (1), (reg) mauăr.

zidărie² sf [At: FM (1846), 71¹/23 / Pl: ? / E: zidar + -ie] Meserie a zidarului Si: zidărit.

zidărie¹ sf [At: HELIADE, O. II, 347 / Pl: ~ii / E: zid + -ărie] 1 Operație de construcție în care se utilizează anumite materiale (piatră, cărămidă etc.) unite printr-un liant Si: ziditură (5). 2 (Ccr) Construcție rezultată prin zidărie (1). 3 (Spc) Parte a unei construcții făcută din zid (1).

zidar s.m. (constr.) Muncitor specializat în executarea unor lucrări de construcție din zidărie sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare. Zidarul care lucrează sus, pe schele, în bătaia soarelui, simte plăcere sau durere? (CĂL.). ◊ Ața zidarului v. ață. Scabia zidarilor v. scabie. • pl. -i. /zid + -ar.

zidărie² s.f. Meseria zidarului; zidărit. • g.-d. -iei. /zidar+ -ie.

zidărie¹ s.f. (constr.) Lucrare de construcție făcută din zid. ♦ Element al unei construcții făcut din zid. ♦ Gener. Construcție. • pl. -ii. g.-d. -iei. /zid + -ărie.

ZIDAR sm. 🏠 Cel ce face zidurile unei clădiri, din cărămidă, piatră, etc. (Mold. „pietrar”) (🖼 5371): porunca împăratului este să se adune toți meșterii ~ (ISP.); Și el mai avea Doisprece ~i Și nouă pietrari, Nouă meșteri mari (PAMF.) [vsl. zidarĭ].

ZIDĂRIE sf. 🏠 1 Toată lucrarea de zid a unei clădiri; toate zidurile unei case: ar fi voit... să se surpe stîlpii, și toată zidăria bisericii să se dărapene asupră-i (VLAH.) ¶ 2 Meseria, activitatea zidarului.

ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de construcție din zidărie¹ sau din mortar, precum și de finisare a betonului după turnare. – Zid + suf. -ar.

ZIDĂRIE¹, zidării, s. f. Lucrare de construcție făcută din zid; parte a unei construcții făcută din zid; p. gener. construcție. – Zid + suf. -ărie.

ZIDAR, zidari, s. m. Lucrător specializat în executarea lucrărilor de zidărie. Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă trece Cu tovarăși zece: Nouă meșteri mati, Calfe și zidari Și Manoli, zece. ALECSANDRI, P. P. 186.

ZIDĂRIE, zidării, s. f. 1. Lucrare făcută din zid; partea de zid a unei construcții. Zidăria era crăpată și scorojită. CĂLINESCU, E. O. I 9. Pe lîngă grnile fostelor ferestre, zidăria căsca sus în boltă... o gură năprasnică. GALACTION, O. I 80. Stăpînul acelor zidării fortificate cu beton, săpînd temelia, ținuse cu zgîrcenie să nu piardă nici un ungher din fîșia pămîntului îngust. C. PETRESCU, S. 5. 2. Meseria zidarului. Fiindcă fiul de împărat știa toate meșteșugurile, el cunoștea și zidăria. ISPIRESCU, L. 372.

ZIDAR, zidari, s. m. Muncitor specializat în executarea lucrărilor de zidărie. – Slav (v. sl. zidarĩ).

ZIDĂRIE, zidării, s. f. 1. Lucrare făcută din zid; partea de zid a unei construcții; p. ext. construcție. 2. Meseria zidarului. – (1) Din zid + suf. -ărie, (2) zidar + suf. -ie.

femeie-zidar s. f. 1984 Femeie care a îmbrățișat meseria de zidar v. femeie-țăran(că) (din femeie + zidar)

zidar-șamotor s. m. Zidar care este și șamotor ◊ „Sunt [...] de meserie zidar-șamotor.” R.l. 16 VII 79 p. 1; v. și turnător-formator (1974) [scris și zidar-șamoteur] (din zidar + șamotor)

ZIDAR ~i m. Muncitor specializat în lucrări de zidărie. /<sl. zidaru

ZIDĂRIE ~i f. 1) Construcție constituită din ziduri. 2) Obiect aflat în proces de zidire. 3) Ocupația de zidar. /zid + suf. ~ărie

zidar m. cel ce lucrează la clădiri, unde se întrebuințează piatră, cărămidă, ciment.

zidărie f. lucrarea zidarului, lucrare din zid.

zidár m. (d. zid). Lucrător care face zidurĭ. – În est și petrar.

zidăríe f. (d. zid). Lucrare de zid, partea compusă din zid la o construcțiune: zidăria caseĭ e gata. Meseria zidaruluĭ.

zidar s. m., pl. zidari

zidărie s. f., art. zidăria, g.-d. art. zidăriei; (construcții) pl. zidării, art. zidăriile (desp. -ri-i-)

zidar s. m., pl. zidari

zidărie s. f., art. zidăria, g.-d. art. zidăriei; (construcții) pl. zidării, art. zidăriile

zidar s. m., pl. zidari

zidărie (construcție, meserie) s. f., art. zidăria, g.-d. art. zidăriei; (construcții) pl. zidării, art. zidăriile

ZIDAR s. (prin Ban.) mauăr, (Mold.) pietrar. (E ~ de meserie.)

ZIDĂRIE s. zidărit. (Învață ~.)

ZIDAR s. (prin Ban.) mauăr, (Mold.) pietrar. (E ~ de meserie.)

ZIDĂRIE s. zidărit. (Învață ~.)