zidărie² sf [At: FM (1846), 71¹/23 / Pl: ? / E: zidar + -ie] Meserie a zidarului Si: zidărit.

zidărie¹ s.f. (constr.) Lucrare de construcție făcută din zid. ♦ Element al unei construcții făcut din zid. ♦ Gener. Construcție. • pl. -ii. g.-d. -iei. /zid + -ărie.

zidărie² s.f. Meseria zidarului; zidărit. • g.-d. -iei. /zidar+ -ie.

ZIDĂRIE sf. 🏠 1 Toată lucrarea de zid a unei clădiri; toate zidurile unei case: ar fi voit... să se surpe stîlpii, și toată zidăria bisericii să se dărapene asupră-i (VLAH.) ¶ 2 Meseria, activitatea zidarului.

ZIDĂRIE, zidării, s. f. 1. Lucrare făcută din zid; partea de zid a unei construcții. Zidăria era crăpată și scorojită. CĂLINESCU, E. O. I 9. Pe lîngă grnile fostelor ferestre, zidăria căsca sus în boltă... o gură năprasnică. GALACTION, O. I 80. Stăpînul acelor zidării fortificate cu beton, săpînd temelia, ținuse cu zgîrcenie să nu piardă nici un ungher din fîșia pămîntului îngust. C. PETRESCU, S. 5. 2. Meseria zidarului. Fiindcă fiul de împărat știa toate meșteșugurile, el cunoștea și zidăria. ISPIRESCU, L. 372.

ZIDĂRIE, zidării, s. f. 1. Lucrare făcută din zid; partea de zid a unei construcții; p. ext. construcție. 2. Meseria zidarului. – (1) Din zid + suf. -ărie, (2) zidar + suf. -ie.

ZIDĂRIE ~i f. 1) Construcție constituită din ziduri. 2) Obiect aflat în proces de zidire. 3) Ocupația de zidar. /zid + suf. ~ărie

zidăríe f. (d. zid). Lucrare de zid, partea compusă din zid la o construcțiune: zidăria caseĭ e gata. Meseria zidaruluĭ.

zidărie s. f., art. zidăria, g.-d. art. zidăriei; (construcții) pl. zidării, art. zidăriile (desp. -ri-i-)

zidărie s. f., art. zidăria, g.-d. art. zidăriei; (construcții) pl. zidării, art. zidăriile

zidărie (construcție, meserie) s. f., art. zidăria, g.-d. art. zidăriei; (construcții) pl. zidării, art. zidăriile

ZIDĂRIE s. zidărit. (Învață ~.)

ZIDĂRIE s. zidărit. (Învață ~.)