11 definiții pentru zicătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare (1). 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Zice + suf. -ătură.

ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare (1). 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Zice + suf. -ătură.

zicătu sf [At: M. COSTIN, O. 173 / Pl: ~ri / V: (înv; nob) zăc~ / E: zice + -ătură] 1 (Îrg) Zisă (1). 2-4 (Îrg) Zicătoare (5, 7-8). 5 (Îrg) Executare a unui cântec la un instrument muzical (de către lăutari) însoțită de versuri hazlii Si: cântare.

zicătu s.f. 1 Zicătoare. 2 (înv., reg.) Cîntec. ♦ Cîntare. • pl. -i. /zice + -ătură.

ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. (Regional, rar) 1. (Mai ales la pl.) Comunicare (transmisă oral) constituind o expresie, o zicătoare, o snoavă. Iordachi Golescu... s-a îndemnat a aduna feluri de zicături, cuvinte adevărate și anecdote ce se ziceau prin Țara Romînească. La TDRG. 2. Cîntec; cîntare. El știa că după zicătura acestuia joacă orișice ființă. SBIERA, P. 7.

ZICĂTÚRĂ, zicături, s. f. 1. Zicătoare. 2. (Reg.) Cântec, cântare. – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -(ă)tură.

zicătură f. Buc. cântare de instrumente muzicale.

zicătúră f., pl. ĭ. Zicătoare. Vechĭ. Cîntec dintr’un instrument). Felu de a cînta (dintr’un instrument): halal zicătură!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zicătúră s. f., g.-d. art. zicătúrii; pl. zicătúri

zicătúră s. f., g.-d. art. zicătúrii; pl. zicătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZICĂTÚRĂ s. v. proverb, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare.

zicătu s. v. PROVERB. VORBĂ BĂTRÎNEASCĂ. ZICALĂ. ZICĂTOARE.

Intrare: zicătură
zicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zicătu
  • zicătura
plural
  • zicături
  • zicăturile
genitiv-dativ singular
  • zicături
  • zicăturii
plural
  • zicături
  • zicăturilor
vocativ singular
plural

zicătură

etimologie:

  • Zice + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM