12 definiții pentru zguduitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură.

zguduitu sf [At: CR (1836), 1721/45 / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: zgudui + -itură] 1 Mișcare (puternică) bruscă, repetată și dezordonată în toate direcțiile, care produce un zgomot caracteristic Si: zdruncinătură (1), zdruncinare (1), zdruncinat1, zguduială, zguduire (1), zguduit1, (pop) zdrunciu (1), (reg) zdruncineală (1). 2 (Fig) Zdruncinare (2). 3 (Rar; pex) Prejudiciere. 4 (Rar; pex) Pagubă. 5 (Rar) Zbucium (1). 6 (Pex) Durere (1).

zguduitu s.f 1 Vibrație repetată declanșată de o mișcare puternică a unui corp solid; scuturătură puternică (însoțită de un zgomot caracteristic); zguduială. Trenul se oprește pe loc, producînd o zguduitură puternică (CAR.). 2 Fig. Înfiorare, impresionare puternică. Nu mai vreau zguduituri sufletești. • sil. -du-i-. pl. -i. /zgudui + -tură.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură, zguduire. Trenul se oprește pe loc, producînd o zguduitură puternică. CARAGIALE, O. II 163. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare, zguduire sufletească. Cînd ai pricepe zguduiturile inimei mele! ALECSANDRI, T. 511.

ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare. – Din zgudui + suf. -(i)tură.

ZGUDUITÚRĂ ~i f. 1) Zguduire puternică, nerepetată; zdruncinătură. 2) fig. Tulburare sufletească puternică; zdruncinătură. [Sil. -du-i-] /a (se) zgudui + suf. ~tură

zguduitúră f., pl. ĭ. Efectu zguduiriĭ: zguduiturile produse de bombardament. Fig. Dezordine, revoluțiune: țările scandinave evoluĭază fără zguduiturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi

zguduitúră s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZGUDUITÚRĂ s. 1. v. clătinare. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. cutremurare. (O ~ a pereților.) 3. (GEOL., MET.) cutremur, seism. (O ~ ușoară de pământ.) 4. v. hurducare. (~ unei căruțe, pe un drum cu hârtoape.)

ZGUDUITU s. 1. clătinare, clătinat, clătinătură, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. cutremurare, duduit, duduitură. (O ~ a pereților.) 3. (GEOL., MET.) cutremur, seism, zguduială, zguduire, (înv.) scuturătură. (O ~ ușoară de pămînt.) 4. clătinare, clătinat, clătinătură, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, (pop.) zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.)

Intrare: zguduitură
zguduitură substantiv feminin
  • silabație: zgu-du-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zguduitu
  • zguduitura
plural
  • zguduituri
  • zguduiturile
genitiv-dativ singular
  • zguduituri
  • zguduiturii
plural
  • zguduituri
  • zguduiturilor
vocativ singular
plural

zguduitură

etimologie:

  • Zgudui + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX