zguduitură sf [At: CR (1836), 172¹/45 / P: ~du-i~ / Pl: ~ri / E: zgudui + -itură] 1 Mișcare (puternică) bruscă, repetată și dezordonată în toate direcțiile, care produce un zgomot caracteristic Si: zdruncinătură (1), zdruncinare (1), zdruncinat¹, zguduială, zguduire (1), zguduit¹, (pop) zdrunciu (1), (reg) zdruncineală (1). 2 (Fig) Zdruncinare (2). 3 (Rar; pex) Prejudiciere. 4 (Rar; pex) Pagubă. 5 (Rar) Zbucium (1). 6 (Pex) Durere (1).