4 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zgrunțuri [At: UDRESCU, GL. / V: ~ra / Pzi: zgrunțur și ~resc / E: zgrunțuri (pll zgrunț)] (Reg) 1 vr A se face zgrăbunțe (1) Si: a zgrăunța. 2 vr A se întări sub formă de bulgări. 3-4 vtr A (se) fărâmița (1-2).

ZGRUNȚ, zgrunțuri, s. n. Bucățică dintr-o materie tare și farâmicioasă; grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Pref. z- + grunț.[1] modificată

  1. În original s. m. Varianta zgrunțur nu are intrare. — gall

zgrunț [At: DDRF / V: ~ur sn, ~nde sf ~ntar sm, ~nz, ~rond, ~ronț, zgunz sn / S și: sg~ / Pl: ~uri sn / E: z- + grunț] (Reg) 1 sn Zgrăbunță (1). 2 sn (Trs) Bucată de pâine uscată. 3 i Cuvânt care imită zgomotul produs de un obiect care se sparge.

zgrunț s.n. Bucățică dintr-o materie tare și fărî-micioasă; grunz. Rămase întins..., cu obrazul gras, imberb, lipit de zgrunțurii de pămînt ai drumului (PRED.). • pl. -uri. și zgrunțur s.n. /z- + grunț.

ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din grunzuri (pl. lui grunz).

ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Regional) Bucățică mică dintr-o materie tare și fărimicioasă; grunz. Era gătită într-o catrință roasă, de sub care ii ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. – Variantă: zgúnzur (V. ROM. martie 1952, 107) s. m.

ZGRÚNȚUR s. m. v. zgrunzur.

ZGRÚNZUR, zgrunzuri, s. m. (Reg.) Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; drob, bulgăre, grunz. [Var.: zgrúnțur s. m.] – Din grunzuri (pl. lui grunz).

ZGRÚNȚUR ~i m. v. grunz. /Din. grunzuri

arată toate definițiile

Intrare: zgrunțuri
zgrunțuri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgrunțura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zgrunț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgru
  • zgrunțul
  • zgrunțu‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurile
genitiv-dativ singular
  • zgru
  • zgrunțului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgrunțur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurul
  • zgrunțuru‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
Intrare: zgrunzur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurul
  • zgrunțuru‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunzur
  • zgrunzurul
  • zgrunzuru‑
plural
  • zgrunzuri
  • zgrunzurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunzur
  • zgrunzurului
plural
  • zgrunzuri
  • zgrunzurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgunzur
  • zgunzurul
  • zgunzuru‑
plural
  • zgunzuri
  • zgunzurii
genitiv-dativ singular
  • zgunzur
  • zgunzurului
plural
  • zgunzuri
  • zgunzurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgrunț

etimologie:

  • Prefix z- + grunț.
    surse: DEX '09

zgrunțur

etimologie:

  • Refăcut din grunzuri (pluralul lui grunz)
    surse: DEX '98 NODEX

zgrunzur zgrunțur zgunzur

  • 1. regional Bucățică mică dintr-o materie tare și fărîmicioasă.
    exemple
    • Era gătită într-o catrință roasă, de sub care îi ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • grunzuri (pluralul lui grunz).
    surse: DLRM