17 definiții pentru zgrunț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGRUNȚ, zgrunțuri, s. n. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. [Var.: zgrunțur s. m.] – Pref. z- + grunț.[1] modificată

  1. În original s. m. Varianta zgrunțur nu are intrare. — gall

zgrunț [At: DDRF / V: ~ur sn, ~nde sf ~ntar sm, ~nz, ~rond, ~ronț, zgunz sn / S și: sg~ / Pl: ~uri sn / E: z- + grunț] (Reg) 1 sn Zgrăbunță (1). 2 sn (Trs) Bucată de pâine uscată. 3 i Cuvânt care imită zgomotul produs de un obiect care se sparge.

zgrunț s.n. Bucățică dintr-o materie tare și fărî-micioasă; grunz. Rămase întins..., cu obrazul gras, imberb, lipit de zgrunțurii de pămînt ai drumului (PRED.). • pl. -uri. și zgrunțur s.n. /z- + grunț.

grunț, zgrunț și grunz n., pl. urĭ (vgerm. gruzzi, ngerm. grütze, grunț, grăunte, grand, nisip; vsl. gruda, glodurĭ, noroĭ brăzdat de roate și uscat orĭ înghețat; litv. grúdas, grăunte, gródas, glodurĭ, lat. grando, grindină, alb. grudă, ung. göröngy, bulgăre. Bern. 1, 357; Wld. grando și rudus. V. grăunte, glonț, gresie, grind, glod și îngrunzesc). Grăunte, gránul, sfărmătură (de sare nedisolvată în mîncare, de cafea nerîșnită bine în infuziunea de cafea ș. a.). Pl. Asperitățĭ („glodurĭ”) pe o suprafață (pînză, părete, drum): omătu muĭat începea să înghețe ĭar în grunzurĭ aspre (Sadov. VR. 1911, 7, 6). Încrețitură la marginea opinciĭ: a face grunzurĭ opinciĭ. Loc pilit pe fer ca să se prindă maĭ bine cositoru saŭ alt metal lipit. – În Munt. pl. m. grunjĭ, asperitățĭ, glodurĭ: nu călca pin grunjĭ! V. scrunțar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgrunț (reg.) s. n., pl. zgrunțuri

zgrunț (reg.) s. n. pl. zgrunțuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGRUNȚ s. v. bulgăre, drob, grunz.

Intrare: zgrunț
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgru
  • zgrunțul
  • zgrunțu‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurile
genitiv-dativ singular
  • zgru
  • zgrunțului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
zgrond
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgunz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgrunz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgruntar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgrunde
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgro
  • zgronțul
  • zgronțu‑
plural
  • zgronțuri
  • zgronțurile
genitiv-dativ singular
  • zgro
  • zgronțului
plural
  • zgronțuri
  • zgronțurilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurul
  • zgrunțuru‑
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurii
genitiv-dativ singular
  • zgrunțur
  • zgrunțurului
plural
  • zgrunțuri
  • zgrunțurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgru, zgrunțurisubstantiv neutru

etimologie:
  • Prefix z- + grunț. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.