5 definiții pentru zgrunzur
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZGRUNZUR, zgrunzuri, s. m. (Regional) Bucățică mică dintr-o materie tare și fărimicioasă; grunz. Era gătită într-o catrință roasă, de sub care ii ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. – Variantă: zgunzur (V. ROM. martie 1952, 107) s. m.
ZGRUNZUR, zgrunzuri, s. m. (Reg.) Bucățică dintr-o materie tare și fărîmicioasă; drob, bulgăre, grunz. [Var.: zgrunțur s. m.] – Din grunzuri (pl. lui grunz).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
zgrunțur s.m. v. zgrunț.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZGUNZUR s. m. v. zgrunzur.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZGRUNȚUR s. m. v. zgrunzur.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: zgrunzur
zgrunzur substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zgunzur substantiv masculin
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
zgrunțur substantiv masculin
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
zgrunzur, zgrunzurisubstantiv masculin
-
- Era gătită într-o catrință roasă, de sub care îi ieșeau picioarele groase, cu niște tălpi negre, crăpate de-atîția ani de umblet, de-atîția ani de frecuș cu zgrunzurii și cu pietroaiele pămîntului. CAMILAR, N. II 432. DLRLC
-
etimologie:
- grunzuri (pluralul lui grunz). DLRM