zgâmui v vz zgâmăi

ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

zgăi v vz zgâi

zgâi [At: ANON. CAR. / V: (înv) zghii (S și: sghii), (reg) zgăi / S și: sg~ / Pzi: ~esc și (rar) zgâi / E: ns cf zgău] 1 vt (Pfm; c. i. ochii) A holba (1). 2 vt (Reg; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 3 vt (Reg) A scormoni (1). 4 vr (Pfm; d. oameni) A se holba (4). 5 vr (Reg; d. ochi) A miji¹ (1). 6 vr (Reg) A se uita la cineva cu dispreț. 7 vr (Reg) A se strâmba (deschizând ochii în mod exagerat). 8 vt (Reg; c. i. părți ale corpului) A strâmba (1). 9 vr (Reg) A se răsti¹.

zghii v vz zgâi

zgîi vb. IV. 1 tr. (pop.; fam.; compl. indică ochii) A deschide tare; a căsca, a holba. Noi zgîim ochii la el (STĂN.). 2 refl. (pop.; fam.; despre oameni) A se uita cu insistență, a privi lung, cu ochii larg deschiși; a se holba. Totul afost din pricina fetei, am uitat de mine zgîindu-mă la ea (PRED.). 3 refl. (reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor la cineva. • prez.ind. -iesc. /de la zgău.

ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

ZGÂÍ, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a căsca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

A SE ZGÂÍ mă ~iésc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschiși (cu insistență și cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /Din zgău

A ZGÂÍ ~iésc tranz. fam. (ochii) A deschide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgău

sgâì v. a deschide tare ochii (de mirare). [Origină necunoscută].

zgîĭésc v. tr. (cp. cu răzgîĭ și cu sîrb. gajati, gojiti, a nutri). Fam. Vulg. Holbez ochiĭ, mă uĭt uĭmit. V. refl. Ce te zgîĭeștĭ la mine, mă? V. zgîmboĭesc.

zgâí (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc pl. imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 să zgâiáscă

zgâí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiésc, imperf. 3 sg. zgâiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zgâiáscă

zgîi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgîiesc, conj. zgîiască)

ZGÂÍ vb. 1. v. holba. 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

ZGÎI vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

ZGÂÍ, zgâiésc, vb. IV. ~ (din zgău; sau din sl. zijati, zijaią = a deschide; sau din lat. *excăvīre)

zgâí, zgâiesc, vb. refl. – 1. A se holba, a se uita cu insistență. 2. A se strâmba. – Din zgău „uter, matrice” (DLRM, DEX, MDA).

zgâi, zgâiesc v. r. a privi insistent