zgâmui v vz zgâmăi

ZGÂI, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

zgăi v vz zgâi

zgămâi v vz zgâmăi

zgămâia v vz zgâmăi

zgâi [At: ANON. CAR. / V: (înv) zghii (S și: sghii), (reg) zgăi / S și: sg~ / Pzi: ~esc și (rar) zgâi / E: ns cf zgău] 1 vt (Pfm; c. i. ochii) A holba (1). 2 vt (Reg; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 3 vt (Reg) A scormoni (1). 4 vr (Pfm; d. oameni) A se holba (4). 5 vr (Reg; d. ochi) A miji¹ (1). 6 vr (Reg) A se uita la cineva cu dispreț. 7 vr (Reg) A se strâmba (deschizând ochii în mod exagerat). 8 vt (Reg; c. i. părți ale corpului) A strâmba (1). 9 vr (Reg) A se răsti¹.

zgâima v vz zgâmăi

zgâmăi [At: CADE / V: ~mâi, ~mui, ~âima, ~âima^[1], zgămâi (S și: sgămâi), zgămâia / S și: sg~ / Pzi: zgâmăi și ~esc / E: nct] 1 vt (Reg; c. i. răni, bube etc.) A zgândări (8). 2 vt (Reg; c. i. lână; îf zgâmui) A scărmăna (1). 3 vt (Reg; c. i. pământul; îf zgâmui) A ara superficial. 4 vt (Reg; c. i. știuleți de porumb; îf zgâmui) A desface de pănuși pentru a vedea dacă e bun de fiert sau de copt Si: (reg) zgâmboi² (2), zgămuși (1). 5 vi (Reg) A căuta (sau a cerceta) meticulos pentru a găsi (sau a scoate la iveală) ceva. 6 vr (Reg; îf zgâima) A se mișca încontinuu. 7 vrr (Reg; d. copii; îf zgâmui) A se hârjoni (1). 8 vr (Reg; îf zgâmâi) A se uita insistent.

zgâmâi v vz zgâmăi

zghii v vz zgâi

zgîi vb. IV. 1 tr. (pop.; fam.; compl. indică ochii) A deschide tare; a căsca, a holba. Noi zgîim ochii la el (STĂN.). 2 refl. (pop.; fam.; despre oameni) A se uita cu insistență, a privi lung, cu ochii larg deschiși; a se holba. Totul afost din pricina fetei, am uitat de mine zgîindu-mă la ea (PRED.). 3 refl. (reg.) A se strîmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor la cineva. • prez.ind. -iesc. /de la zgău.

ZGÂI, zgâiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deschide tare, a căsca, a holba ochii; a se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari. 2. Refl. A se strâmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

ZGÎI, zgîiesc, vb. IV. 1. Tranz. A deschide tare, a căsca, a holba ochii. ♦ Refl. A se uita cu insistență, a privi lung, a se uita cu ochii mari; a se holba. 2. Refl. A se strîmba, a se schimonosi, a se uita batjocoritor. – Din zgău.

A ZGÂI ~iesc tranz. fam. (ochii) A deschide larg (de mirare, de curiozitate, de nedumerire etc.); a holba. /Din zgău

A SE ZGÂI mă ~iesc intranz. fam. 1) A se uita cu ochii larg deschiși (cu insistență și cu prea mare curiozitate); a se holba. 2) A-și schimba expresia normală a feței (în mod voit sau involuntar); a face grimase; a se strâmba; a se sluți; a se schimonosi. /Din zgău

sgâì v. a deschide tare ochii (de mirare). [Origină necunoscută].

zgîĭésc v. tr. (cp. cu răzgîĭ și cu sîrb. gajati, gojiti, a nutri). Fam. Vulg. Holbez ochiĭ, mă uĭt uĭmit. V. refl. Ce te zgîĭeștĭ la mine, mă? V. zgîmboĭesc.

zgîĭm, a -á v. tr. (vsl. gomzati, rus. gomozitĭ, a foi, a te tot mișca, bg. gumzý, foĭesc, ceh. hemzati, a zgîndări. V. gîmză). Munt. est. Zgîndăresc. – Și zgîmăĭ și -uĭ saŭ -ĭésc, a -ăi și -ui (Olt.).

zgîmăĭ, V. zgîĭm.

!zgâi (a se ~) (pop., fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă zgâiesc, 3 sg. se zgâiește, imperf. 1 sg. mă zgâiam; conj. prez. 1 sg. să mă zgâiesc, 3 să se zgâiască; imper. 2 sg. afirm. zgâiește-te; ger. zgâindu-mă

zgâi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiesc pl. imperf. 3 sg. zgâia; conj. prez. 3 să zgâiască

zgâi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgâiesc, imperf. 3 sg. zgâia; conj. prez. 3 sg. și pl. zgâiască

zgîi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgîiesc, conj. zgîiască)

ZGĂI, zgăiesc, vb. IV. (Var.) A (se) zgîi. (cf. zgîi)

ZGÎI, zgîiesc, vb. IV. ~ (din zgău; sau din sl. zijati, zijaią = a deschide; sau din lat. *excăvīre)

zgâi, zgâiesc v. r. a privi insistent

ZGÂI vb. 1. v. holba. 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

ZGÂMĂI vb. v. râcâi, scărpina, zgândări.

ZGÎI vb. 1. a (se) bulbuca, a (se) căsca, a (se) holba, a (se) mări, a (se) umfla, (pop. și fam.) a (se) beli, a (se) bleojdi, (pop.) a (se) boboșa, a (se) bolboșa, (reg.) a (se) boldi, a (se) bolovăni, (Transilv.) a (se) zgăura, (Ban.) a (se) zgîmboia. (A-și ~ ochii.) 2. a se chiorî, a se holba, (reg.) a se hlizi. (Ce te ~ așa la mine?)

zgîmăi vb. v. RÎCÎI. SCĂRPINA. ZGÎNDĂRI.

zgâí, zgâiesc, v.r. 1. A se holba, a se uita cu insistență. 2. A se strâmba. – Din zgău „uter, matrice” (DLRM, DEX, MDA).

zgâi, zgâiesc, vb. refl. – 1. A se holba, a se uita cu insistență. 2. A se strâmba. – Din zgău „uter, matrice” (DLRM, DEX, MDA).