24 de definiții pentru zgâlțâna zgâțâna sgâlțâna zgâlțina zgâțina zgâlțăni (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.

ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) zgâlțâi. – Cf. zgâlțâi, hâțâna.

zgâlțâna [At: SĂM. IV, 2 / V: ~ni[1], ~țăna, ~țăni, ~țina, ~țini, zgătina, zgăltăna[2], zgâtina, zgâțâna, (reg) zgâțăna / S și: sg~ / Pzi: zgâlțân / E: ctm zgâlțâi și hâțâna] 1 vt (Pop) A zgudui (1). 2 vt (Reg; c. i. pomi) A scutura pentru a cădea fructele, frunzele etc. 3 vt (Reg; c. i. oameni) A risipi. 4 vr (Reg; îf zgâțâna) A tremura de bătrânețe. 5 vr (Reg; d. dinți) A clănțăni (1). corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner
  2. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: zgălțăna LauraGellner

ZGÂLȚÂNÁ, zgấlțân, vb. I. Tranz. A zgâlțâi. – Din zgâlțâi.

zgălțăna[1] v vz zgâlțâna

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: zgăltăna LauraGellner

zgîlțîi vb. IV. 1 tr., refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) cutremura, a (se) zgudui, (pop) a zgîlțîna, (reg.) zgîcina. Întîi am rîs de se zgîlțîia patul cu mine, pe urmă am plîns cu lacrimi (MIR). ♦ (tr.; compl. indică recipiente) A clătina. A zgîlțîit sticla și a vărsat din vin. 2 tr., refl. A (se) agita, a (se) mișca brusc și repetat, într-o parte și în alta. Muierea asta mă tot întreba și mă zgîlțîia, că nu iau ceva în gură? (PRED.). ◊ (urmat de determ. introduse prin prep. „de” sau „din”) Am început s-o zgîlțîi de umeri.(refl.) A face mișcări involuntare, rapide și repetate din cauza frigului, a bolii, a emoției. Se zgîlțîia din cauza temperaturii. ♦ Fig. (fam.; tr.) A înfiora de groază. S-a întîmplat apoi un lucru care l-a zgîlțîit cumplit (LĂNCR.). 3 tr. Fig. (fam.) A certa aspru, a critica sever. Să știi că l-am zgîlțîit bine. I-am spus că-i un dobitoc (H. LOV.). • prez.ind. zgîlțîi, (înv) -iesc. și (înv) zgîlțîia vb. I. /form. expr.

zgîlțîna vb. I. tr. (pop.; compl. indică oameni) A zgîlțîi. Îl zgîlțîna înverșunat, urlînd la el (CA. PETR.). ◊ (compl. indică obiecte, construcții sau părți ale lor etc.) Afară viscolul zgîlțîne pereții (CE. PETR.). • prez.ind. zgîlțîn. și zgîlțăna vb. I, (reg.) zgîlțîni vb. IV. /zgîlțîi + hîțîna, prin contaminare.

ZGÎLȚÎNÁ, zgîlțîn, vb. I. Tranz. A zgîlțîi. (Atestat în forma zgîlțina) Viscolul zgîlțina ferestrele cu unghii de gheață. C. PETRESCU, A. 138. – Variante: zgîlținá, zgîținá (GALAN, Z. R. 65, GALACTION, O. I 54) vb. I, zgîlțăní (C. PETRESCU, S. 53) vb. IV.

zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zgâlțâná (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 zgấlțână

zgâlțâná vb., ind. prez. 1 sg. zgâlțân, 3 sg. și pl. zgâlțână

arată toate definițiile

Intrare: zgâlțâna
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțâna
  • zgâlțânare
  • zgâlțânat
  • zgâlțânatu‑
  • zgâlțânând
  • zgâlțânându‑
singular plural
  • zgâlțână
  • zgâlțânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțân
(să)
  • zgâlțân
  • zgâlțânam
  • zgâlțânai
  • zgâlțânasem
a II-a (tu)
  • zgâlțâni
(să)
  • zgâlțâni
  • zgâlțânai
  • zgâlțânași
  • zgâlțânaseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțână
(să)
  • zgâlțâne
  • zgâlțâna
  • zgâlțână
  • zgâlțânase
plural I (noi)
  • zgâlțânăm
(să)
  • zgâlțânăm
  • zgâlțânam
  • zgâlțânarăm
  • zgâlțânaserăm
  • zgâlțânasem
a II-a (voi)
  • zgâlțânați
(să)
  • zgâlțânați
  • zgâlțânați
  • zgâlțânarăți
  • zgâlțânaserăți
  • zgâlțânaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțână
(să)
  • zgâlțâne
  • zgâlțânau
  • zgâlțâna
  • zgâlțânaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțâna
  • zgâțânare
  • zgâțânat
  • zgâțânatu‑
  • zgâțânând
  • zgâțânându‑
singular plural
  • zgâțână
  • zgâțânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțân
(să)
  • zgâțân
  • zgâțânam
  • zgâțânai
  • zgâțânasem
a II-a (tu)
  • zgâțâni
(să)
  • zgâțâni
  • zgâțânai
  • zgâțânași
  • zgâțânaseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțâna
  • zgâțână
  • zgâțânase
plural I (noi)
  • zgâțânăm
(să)
  • zgâțânăm
  • zgâțânam
  • zgâțânarăm
  • zgâțânaserăm
  • zgâțânasem
a II-a (voi)
  • zgâțânați
(să)
  • zgâțânați
  • zgâțânați
  • zgâțânarăți
  • zgâțânaserăți
  • zgâțânaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțână
(să)
  • zgâțâne
  • zgâțânau
  • zgâțâna
  • zgâțânaseră
sgâlțâna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțina
  • zgâlținare
  • zgâlținat
  • zgâlținatu‑
  • zgâlținând
  • zgâlținându‑
singular plural
  • zgâlțină
  • zgâlținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțin
(să)
  • zgâlțin
  • zgâlținam
  • zgâlținai
  • zgâlținasem
a II-a (tu)
  • zgâlțini
(să)
  • zgâlțini
  • zgâlținai
  • zgâlținași
  • zgâlținaseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțină
(să)
  • zgâlține
  • zgâlțina
  • zgâlțină
  • zgâlținase
plural I (noi)
  • zgâlținăm
(să)
  • zgâlținăm
  • zgâlținam
  • zgâlținarăm
  • zgâlținaserăm
  • zgâlținasem
a II-a (voi)
  • zgâlținați
(să)
  • zgâlținați
  • zgâlținați
  • zgâlținarăți
  • zgâlținaserăți
  • zgâlținaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțină
(să)
  • zgâlține
  • zgâlținau
  • zgâlțina
  • zgâlținaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâțina
  • zgâținare
  • zgâținat
  • zgâținatu‑
  • zgâținând
  • zgâținându‑
singular plural
  • zgâțină
  • zgâținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâțin
(să)
  • zgâțin
  • zgâținam
  • zgâținai
  • zgâținasem
a II-a (tu)
  • zgâțini
(să)
  • zgâțini
  • zgâținai
  • zgâținași
  • zgâținaseși
a III-a (el, ea)
  • zgâțină
(să)
  • zgâține
  • zgâțina
  • zgâțină
  • zgâținase
plural I (noi)
  • zgâținăm
(să)
  • zgâținăm
  • zgâținam
  • zgâținarăm
  • zgâținaserăm
  • zgâținasem
a II-a (voi)
  • zgâținați
(să)
  • zgâținați
  • zgâținați
  • zgâținarăți
  • zgâținaserăți
  • zgâținaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâțină
(să)
  • zgâține
  • zgâținau
  • zgâțina
  • zgâținaseră
verb (VT331)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâlțăni
  • zgâlțănire
  • zgâlțănit
  • zgâlțănitu‑
  • zgâlțănind
  • zgâlțănindu‑
singular plural
  • zgâlțănă
  • zgâlțăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgâlțăn
(să)
  • zgâlțăn
  • zgâlțăneam
  • zgâlțănii
  • zgâlțănisem
a II-a (tu)
  • zgâlțăni
(să)
  • zgâlțăni
  • zgâlțăneai
  • zgâlțăniși
  • zgâlțăniseși
a III-a (el, ea)
  • zgâlțănă
(să)
  • zgâlțăne
  • zgâlțănea
  • zgâlțăni
  • zgâlțănise
plural I (noi)
  • zgâlțănim
(să)
  • zgâlțănim
  • zgâlțăneam
  • zgâlțănirăm
  • zgâlțăniserăm
  • zgâlțănisem
a II-a (voi)
  • zgâlțăniți
(să)
  • zgâlțăniți
  • zgâlțăneați
  • zgâlțănirăți
  • zgâlțăniserăți
  • zgâlțăniseți
a III-a (ei, ele)
  • zgâlțănă
(să)
  • zgâlțăne
  • zgâlțăneau
  • zgâlțăni
  • zgâlțăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zgâlțâna zgâțâna sgâlțâna zgâlțina zgâțina zgâlțăni

etimologie:

  • cf. zgâlțâi, hâțâna
    surse: DEX '09 DLRM