zăticneală sf [At: ANTIM, O. 62 / V: (înv) zetign~, (reg) ~ign~ / Pl: ~eli / E: zăticni + -eală] 1 (Îrg) Piedică. 2 (Îrg; pex) Neajuns¹. 3 (Îrg) Popas (1). 4 (Îrg) Greață (1). 5 (Îvr; pex) Deranjament stomacal. 6 (Reg) Zăpăceală (1). 7 (Îvr) Necaz. 8 (Îvr; pex) Ofensă.

zăticneală s.f. (înv., reg.) Împiedicare, stînjenire. Ce fel de zăticneală ai putea să întîmpini? (CR.). • pl. -eli. /zăticni + -eală.

ZĂTICNEALĂ (pl. -eli) sf. Faptul de a zăticni, stinghereală: Romanii... cîte au cunoscut că ar fi fost de ~ lor, toate au stricat și le-au dărîmat (LET.); te-aș întreba cam ce fel de ~ ai putea să întîmpini din pricina asta? (CRG.).

ZĂTICNEALĂ, zăticneli, s. f. Împiedicare, stînjenire, zăticnire. Găsi prin cămări multe lucruri minunate... și dac-ar fi știut cum să iasă din acel haos de pădure, ar fi putut să le ia pe toate fără de nici o zăticneală. POPESCU, B. IV 41. Ș-apoi, cînd este la adicălea, te-aș întreba ca ce fel de zăticneală ai putea să întîmpini din pricina asta! CREANGĂ, P. 203.

ZĂTICNEALĂ, zăticneli, s. f. Zăticnire, împiedicare, stînjenire. – Din zăticni + suf. -eală.

zăticneală f. deranj(ament).

zăticneálă f., pl. elĭ. Rar. Acțiunea de a zăticni.

zătigneală sf vz zăticneală

zetigneală sf vz zăticneală

zăticneală (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăticnelii; pl. zăticneli

zăticneală (pop.) s. f., g.-d. art. zăticneiii; pl. zăticneii

zăticneală s. f., g.-d. art. zăticnelii; pl. zăticneli

ZĂTICNEALĂ s.f. (Mold., ȚR) Piedică, opreliște. A: Așa nu le-ar fi pricinuit nici o zăticneală. B 1774, 26^v. B: Neputînd turcii necum vreo zăticneală să le facă, ci măcar un om dintr-înșii să ia. R. GRECEANU. Să nu să facă zminteală rînduialei grecești si zăticneală limbii rumânești. PENTICOSTAR; cf. ANTIM. Etimologie: zăticni + suf. -eală. Vezi și zăticni, zăticnire, zăticnitor. Cf. z ă t i c n i r e.