ZĂTICNEALĂ s.f. (Mold., ȚR) Piedică, opreliște. A: Așa nu le-ar fi pricinuit nici o zăticneală. B 1774, 26^v. B: Neputînd turcii necum vreo zăticneală să le facă, ci măcar un om dintr-înșii să ia. R. GRECEANU. Să nu să facă zminteală rînduialei grecești si zăticneală limbii rumânești. PENTICOSTAR; cf. ANTIM. Etimologie: zăticni + suf. -eală. Vezi și zăticni, zăticnire, zăticnitor. Cf. z ă t i c n i r e.