9 definiții pentru zeolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

zeolit sm [At: J. CIHAC, I. N. 371/10 / P: ze-o~ / V: (înv) țe~ / Pl: ~iți / E: fr zéolithe, ger Zeolith] (Mlg; mpl) Alumosilicat de calciu și alcalii, hidratat, caracterizat printr-o structură reticulară particulară, care permite deshidratarea reversibilă și treptată în funcție de temperatură, însoțită de o variație continuă a proprietăților fizice.

zeolit s.m. (mineral.; mai ales la pl.) Grup de minerale cuprinzînd alumosilicați naturali, hidratați de calciu, de sodiu, de potasiu, de bariu și de stronțiu, uneori de magneziu, de mangan etc., sub formă de cristale lamelare, fibroase, cu luciu sticlos-sidefiu, de diferite culori, care au proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, modifieîndu-și volumul și proprietățile, și care se utilizează la dedurizarea apei. • pl. -ți. /<fr. zéolite; cf. gr. ζέω „a fierbe”, λίφος „piatră”.

ZEOLÍT s.m. Silicat natural de aluminiu și sodiu. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolithe, zéolite < gr. zein – a fierbe, lithos – piatră].

ZEOLÍT s. m. silicat natural de aluminiu și sodiu din rocile vulcanice. (< fr. zéolite)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeolít s. m. (sil. ze-o-), pl. zeolíți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZEO- „fierbere”. ◊ gr. zeo, ein „a fierbe, a clocoti” > fr. zéo-, germ. id., engl. id. > rom. zeo-.~lit (v. -lit1), s. m., silicat natural din rocile vulcanice; sin. geolit; ~litic (v. -litic1), adj., care posedă proprietățile zeoliților.

Intrare: zeolit
  • silabație: ze-o-lit info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeolit
  • zeolitul
  • zeolitu‑
plural
  • zeoliți
  • zeoliții
genitiv-dativ singular
  • zeolit
  • zeolitului
plural
  • zeoliți
  • zeoliților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zeolit

  • 1. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN DETS sinonime: geolit

etimologie: