zeolit s.m. (mineral.; mai ales la pl.) Grup de minerale cuprinzînd alumosilicați naturali, hidratați de calciu, de sodiu, de potasiu, de bariu și de stronțiu, uneori de magneziu, de mangan etc., sub formă de cristale lamelare, fibroase, cu luciu sticlos-sidefiu, de diferite culori, care au proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, modifieîndu-și volumul și proprietățile, și care se utilizează la dedurizarea apei. • pl. -ți. /<fr. zéolite; cf. gr. ζέω „a fierbe”, λίφος „piatră”.