15 definiții pentru zel

ZEL s. n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.

ZEL s. n. Râvnă, sârguință, ardoare. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Din fr. zèle, lat. zelus.

ZEL s. n. Rîvnă, ardoare, sîrguință, silință. Zelul sfîntului apostol Pavel... izbucni atunci ca o flacără. GALACTION, O. I 199. Mișcat de-o înaltă și dulce gîndire Spre-a lui mîntuire Lucrează cu zel! MACEDONSKI, O. I 16. Te va servi cu același zel precum și eu. NEGRUZZI, S. III 179. ◊ (Ironic) Intrarea lui.. potoli zelul limbuților gălăgioși. REBREANU, R. II 78. ◊ Expr. Exces de zel = sîrguință exagerată, exagerare inutilă (în serviciu). Un înscris foarte păgubitor pentru mine, ‘pe care l-am dat într-un exces de zel față cu dumnealui. GHICA, A. 632.

ZEL, zeluri, s. n. Râvnă, sârguință. ◊ Expr. Exces de zel = exagerare inutilă în îndeplinirea unei acțiuni, sârguință exagerată. – Fr. zèle (lat. lit. zelus).

ZEL s. 1. v. perseverență. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, râvnă, sârguință, străduință, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie. (Lucra cu ~.) 4. v. bunăvoință.

ZEL s.n. Râvnă, sârguință; ardoare. ◊ Exces de zel = sârguință exagerată. [< fr. zèle, lat. zelus, gr. zelos].

ZEL s. n. râvnă, sârguință; ardoare. ♦ exces de ~ = sârguință exagerată. (< fr. zèle, lat. zelus)

zel (-luri), s. n. – Rîvnă. – Mr. zil. Fr. zèle, din gr. ζῆλος. Dublet al lui zilos, s. n. (zel) direct din ngr., sec. XIX, înv.Der. zelator, s. m. (apărător), fin fr. zélateur; zelos, adj. (plin de zel), cu suf. -os; zulie, s. f. (gelozie), din ngr. ζουλία (Graur, BL, IV, 119), var. de la ζηλία (Gáldi 265), înv.; zuliar, adj., din ngr. ζουλίαρης; zulipsi, vb., din ngr. ζηλεύω, viitor ζηλέφω. Cf. gelos, zulă.

ZEL ~uri n. Străduință deosebită (într-o acțiune); râvnă. ◊ Exces de ~ sârguință exagerată (și inutilă). /<fr. zele, lat. zelus

zel n. râvnă, sârguință pentru succesul unui lucru.

*zel n., pl. urĭ (lat. zelus, d. vgr. zélos; fr. zele. V. zulle). Silință, sîrguință, hărnicie, rîvnă: a lucra cu zel. – Vechĭ și zílos (după ngr.), ca scópos îld. scop.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ZEL s. 1. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, străduință, (pop.) osî́rdie. (~ lui neobosit s-a dovedit fructuos.) 2. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, străduință, vrednicie, (pop.) sîrg, (înv.) activitáte, diligénță. (~ în muncă.) 3. ardoare, rîvnă, sîrguință, străduință, (înv.) nepréget, nepregetáre, osî́rdie, osîrdnicíe, osîrduínță, osîrduíre, osîrduitúră, protimíe. (Lucra cu ~.) 4. bunăvoință, rîvnă, silință, sîrg, (înv.) proéresis. (Arăta destul ~, dar nu putea realiza nimic.)

Intrare: zel
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zel zelul
plural zeluri zelurile
genitiv-dativ singular zel zelului
plural zeluri zelurilor
vocativ singular
plural