Definiția cu ID-ul 939271:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEL s. n. Rîvnă, ardoare, sîrguință, silință. Zelul sfîntului apostol Pavel... izbucni atunci ca o flacără. GALACTION, O. I 199. Mișcat de-o înaltă și dulce gîndire Spre-a lui mîntuire Lucrează cu zel! MACEDONSKI, O. I 16. Te va servi cu același zel precum și eu. NEGRUZZI, S. III 179. ◊ (Ironic) Intrarea lui... potoli zelul limbuților gălăgioși. REBREANU, R. II 78. ◊ Expr. Exces de zel = sîrguință exagerată, exagerare inutilă (în serviciu). Un înscris foarte păgubitor pentru mine, ’pe care l-am dat într-un exces de zel față cu dumnealui. GHICA, A. 632.