15 definiții pentru zeitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

zeitate sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 21/25 / P: ze-i~ / Pl: ~tăți / E: zeu + -itate] 1 Ființă imaginară, înzestrată cu atribute și puteri supranaturale, reprezentată printr-un om sau printr-un animal, pe care o adorau popoarele păgâne, socotind-o capabilă să intervină în destinele oamenilor Si: divinitate (1), zeiță (1), zeu1 (1), dumnezeu (3), idol, (rar) simulacru, (înv) bolovan, (iuz) boz1, chip, dumnezoaică, (înv) făptură (5), (îvr) zoaie, (înv) dumnezee (2), zân (1), zână (1), (liv) zee (1), zeime (1), zeire (1), (rar) zeie (1). 2 (Rar) Dumnezeu (1). 3 (Fig) Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unei adorații, al unei stime deosebite, al unei mari iubiri etc. Si: (fig) idol. 4 Calitatea de zeu1 (1). 5 Natură divină Si: divinitate (3), dumnezeire (3), (înv) zeire (2).

zeitate s.f. 1 Ființă imaginară, înzestrată cu atribute și puteri supranaturale, care este reprezentată printr-un om sau printr-un animal și pe care o adorau popoarele păgîne; divinitate. Germanii... au stropit altarele zeităților lor războinice (E. LOV.). ◊ Fig. Mă lăsai la pronia întîmplării, un fel de zeitate oarbă (HOG.). 2 Fig. Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unei adorații, al unei prețuiri deosebite, al unei mari iubiri etc.; idol. Tineri care, din femeie, v-ați făcut o zeitate... Voi puteți a mă-nțelege (MACED.). 3 Calitatea de zeu; natură, esență divină; divinitate. Îi cere să-i ia nimbul nemurirei, zeitatea lui (GHER.). • sil. ze-i-. pl. -ăți. /zeu + -itate, după divinitate.

ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță.[Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgînă; zeu, zeiță. Cu căciulile în mînă și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate. EMINESCU, O. IV 362.

ZEITÁTE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. – Din zeu (după divinitate).

ZEITÁTE s.f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pron. ze-i-. / < zeu + -itate, după divinitate].

ZEITÁTE s. f. divinitate păgână, zeu, zeiță. (< zeu + -itate)

ZEITÁTE ~ăți f. Divinitate la păgâni; zeu. [G.-D. zeității; Sil. ze-i-] /Din zeu

*zeitáte f. (d. zeŭ, după lat. déitas, -átis, divinitate). Divinitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeítate (ze-i-) s. f., g.-d. art. zeítății; pl. zeítăți

zeitáte s. f. (sil. ze-i-), g.-d. art. zeității; pl. zeități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEITÁTE s. (BIS.) divinitate, Dumnezeu, idol, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zân. (Anticii se închinau la ~ăți.)

ZEITATE s. (BIS.) divinitate, dumnezeu, idol, zeu, (înv.) bolovan, boz, chip, făptură, simulacru, zîn. (Anticii se închinau la ~i.)

Intrare: zeitate
  • silabație: ze-i-ta-te info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeitate
  • zeitatea
plural
  • zeități
  • zeitățile
genitiv-dativ singular
  • zeități
  • zeității
plural
  • zeități
  • zeităților
vocativ singular
plural

zeitate

  • 1. Divinitate păgână.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: zeiță zeu attach_file un exemplu
    exemple
    • Cu căciulile în mînă și cu gurile căscate, Oamenii salută-n cale pămînteasca zeitate. EMINESCU, O. IV 362.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zeu (după divinitate)
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN