zeitate sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 21/25 / P: ze-i~ / Pl: ~tăți / E: zeu + -itate] 1 Ființă imaginară, înzestrată cu atribute și puteri supranaturale, reprezentată printr-un om sau printr-un animal, pe care o adorau popoarele păgâne, socotind-o capabilă să intervină în destinele oamenilor Si: divinitate (1), zeiță (1), zeu¹ (1), dumnezeu (3), idol, (rar) simulacru, (înv) bolovan, (iuz) boz¹, chip, dumnezoaică, (înv) făptură (5), (îvr) zoaie, (înv) dumnezee (2), zân (1), zână (1), (liv) zee (1), zeime (1), zeire (1), (rar) zeie (1). 2 (Rar) Dumnezeu (1). 3 (Fig) Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unei adorații, al unei stime deosebite, al unei mari iubiri etc. Si: (fig) idol. 4 Calitatea de zeu¹ (1). 5 Natură divină Si: divinitate (3), dumnezeire (3), (înv) zeire (2).