13 definiții pentru zefliu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

zefliu, ~ie a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ii / E: tc zevkli] (Tcî) 1 Vesel. 2 Glumeț (1).

zefliu, -ie adj. (turc. înv.) Care este vesel; hazliu, glumeț. • pl. -ii. /<tc. zevkli.

ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism învechit; despre oameni) Vesel, glumeț. Ești zefliu, jupîne, Și cu poftă de vorbă. TEODORESCU, P. P. 126.

ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism înv.) Vesel, glumeț. – Tc. zevkli.

ZEFLIU adj. (Mold.) Glumeț, hazliu. Pe fata ce cu tamburul de udugaci o dede împărătesii, că era zăflii. H 17792, 84r. Etimologie: tc. zevkli. Cf. șăgaci, șod (2), șuguitor.

zeflíŭ, -íe adj. (turc. zevklĭ. V. zeflemea, zefchĭ). Munt. Sec. 18-19. Vesel, glumeț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zeflíu adj. m. (sil. -fliu), f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEFLÍU adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.

zefliu adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.

Intrare: zefliu
zefliu adjectiv
  • silabație: ze-fliu info
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zefliu
  • zefliul
  • zefliu‑
  • zeflie
  • zeflia
plural
  • zeflii
  • zefliii
  • zeflii
  • zefliile
genitiv-dativ singular
  • zefliu
  • zefliului
  • zeflii
  • zefliei
plural
  • zeflii
  • zefliilor
  • zeflii
  • zefliilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zefliu

etimologie: