9 definiții pentru zeflemitor

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează. Adaugă apoi, zîmbind cu privirea oblică, zeflemitoare. CAMIL PETRESCU, O. II 335.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Zeflemist. – DIn zeflemea + suf. -(i)tor.

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitór adj. m. (sil. -fle-), pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

ZEFLEMITÓR adj. 1. ironic. 2. batjocoritor.

ZEFLEMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) v. ZEFLEMIST I. /zeflemea + suf. ~itor


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ZEFLEMITÓR adj. 1. ironic, persiflant, persiflator, zeflemist, (fig.) înțepătór. (Ton ~ într-un pamflet.) 2. batjocoritor, zeflemist, (înv.) batjocorós. (O atitudine ~.)

Intrare: zeflemitor
zeflemitor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular zeflemitor zeflemitorul zeflemitoare zeflemitoarea
plural zeflemitori zeflemitorii zeflemitoare zeflemitoarele
genitiv-dativ singular zeflemitor zeflemitorului zeflemitoare zeflemitoarei
plural zeflemitori zeflemitorilor zeflemitoare zeflemitoarelor
vocativ singular
plural