2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

zeflemitor, ~oare smf, a [At: CAMIL PETRESCU, O. I, 102 / Pl: ~i, ~oare / E: zeflemea + -itor] 1-4 Zeflemist (1-4).

zeflemitor, -oare adj. (despre oameni) Care ironizează; zeflemist, batjocoritor. Ce să-i propui cititorului îngrijorat, zeflemitor sau descurajat? (PER.). ♦ (despre manifestări, creații etc. ale oamenilor) Care denotă, reflectă o atitudine batjocoritoare, plină de ironie. Îl irita atitudinea lui zeflemitoare.(adv.) O privește zeflemitor. • pl. -ori, -oare. /zeflemea + -itor.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează. Adaugă apoi, zîmbind cu privirea oblică, zeflemitoare. CAMIL PETRESCU, O. II 335.

ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Zeflemist. – DIn zeflemea + suf. -(i)tor.

ZEFLEMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) v. ZEFLEMIST I. /zeflemea + suf. ~itor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitór adj. m. (sil. -fle-), pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZEFLEMITÓR adj. 1. ironic. 2. batjocoritor.

ZEFLEMITOR adj. 1. ironic, persiflant, persiflator, zeflemist, (fig.) înțepător. (Ton ~ într-un pamflet.) 2. batjocoritor, zeflemist, (înv.) batjocoros. (O atitudine ~.)

Intrare: zeflemitoare
zeflemitoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zeflemitor
zeflemitor adjectiv
  • silabație: ze-fle-mi-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zeflemitor
  • zeflemitorul
  • zeflemitoru‑
  • zeflemitoare
  • zeflemitoarea
plural
  • zeflemitori
  • zeflemitorii
  • zeflemitoare
  • zeflemitoarele
genitiv-dativ singular
  • zeflemitor
  • zeflemitorului
  • zeflemitoare
  • zeflemitoarei
plural
  • zeflemitori
  • zeflemitorilor
  • zeflemitoare
  • zeflemitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zeflemitor

etimologie:

  • Zeflemea + sufix -itor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX