12 definiții pentru zdrumicătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Reg.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.

zdrumicătu sf [At: ECONOMIA, 196/18 / V: (reg) ~mec~ / Pl: ~uri, (reg) ~re / E: zdrumica + -ătură] (Pop) Bucată mică (de pâine) Si: (îrg) zdrumicar.

zdrumicătu s.f. (pop.) Sfărîmătură. • pl. -i. /zdrumica + -ătură.

ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Zdrumica + suf. -ătură.

ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. Sfărîmătură.

ZDRUMICĂTÚRĂ, zdrumicături, s. f. (Pop.) Sfărâmătură. – Din zdrumica + suf. -(ă)tură.

ZDRUMICĂTÚRĂ ~i f. pop. Ceea ce rămâne în urma zdrumicării. /a zdrumica + suf. ~ătură

zdrumecătu sf vz zdrumicătură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrumicătúră (reg.) s. f., g.-d. art. zdrumicâtúrii; pl. zdrumicătúri

zdrumicătúră s. f., g.-d. art. zdrumicătúrii; pl. zdrumicătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDRUMICĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură.

zdrumicătu s. v. SFĂRÎMĂTURĂ.

Intrare: zdrumicătură
zdrumicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrumicătu
  • zdrumicătura
plural
  • zdrumicături
  • zdrumicăturile
genitiv-dativ singular
  • zdrumicături
  • zdrumicăturii
plural
  • zdrumicături
  • zdrumicăturilor
vocativ singular
plural

zdrumicătură

etimologie:

  • Zdrumica + sufix -ătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX