11 definiții pentru zdrobitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfarâmătură, strivitură; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

zdrobitu sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 21r/29 / V: (înv) zdrub~ / S și: sd~ / Pl: ~ri, (înv) ~re / E: zdrobi + -itură] 1 (Îvp) Zdrobire (1). 2 (Ccr) Sfărâmătură (1). 3 (Reg; lpl) Caș sfărâmicios care se scoate din zer. 4 (Reg) Mâncare pregătită din caș sfărâmat amestecat în jintuit. 5 (Îvr) Zdrobire (3). 6 (Îvr) Rană produsă prin zdrobire (16). 7 (Înv) Pocăință (1).

zdrobitu s.f (înv., pop.) Sfărîmătură, strivitură. ♦ Rană produsă prin zdrobire. Din zdrobitură țîșnea sînge. • pl. -i. /zdrobi + -tură.

ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură[1]; rană produsă prin zdrobire. – Zdrobi + suf. -tură.

  1. Strivitură nu figurează în DEX. — gall

ZDROBITÚRĂ, zdrobituri, s. f. (Rar) Sfărâmătură, strivitură[1]; rană. – Din zdrobi + suf. -(i)tură.[1]

  1. [1]Strivitură nu figurează în DLRM. — gall

zdrobitúră f., pl. ĭ. Lucru zdrobit. Zdrobire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdrobitúră (rar) s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri

zdrobitúră s. f., g.-d. art. zdrobitúrii; pl. zdrobitúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDROBITÚRĂ s. v. sfărâmătură, strivitură.

zdrobitu s. v. SFĂRÎMĂTURĂ. STRIVITURĂ.

Intrare: zdrobitură
zdrobitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdrobitu
  • zdrobitura
plural
  • zdrobituri
  • zdrobiturile
genitiv-dativ singular
  • zdrobituri
  • zdrobiturii
plural
  • zdrobituri
  • zdrobiturilor
vocativ singular
plural

zdrobitură

etimologie:

  • Zdrobi + sufix -tură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM