2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.

zburătăci [At: ALEXI, W. / V: ~toci, ~tuci, zbrotoci / S și: sb~ / Pzi: ~ăcesc / E: zbura] (Pop) 1-2 vri (D. păsări și insecte) A face zboruri1 (1) scurte, aproape de pământ Si: (reg) a se zburătui (1). 3-4 vri (D. stoluri, roiuri etc.) A se risipi în jur cu bătăi din aripi și înălțându-se de la pământ. 5 vr (D. viețuitoare cu aripi) A zbura (3). 6-7 vri (Reg; mai ales în Mol; d. puii păsărilor) A deveni apt pentru zbor1 (1). 8-9 vri (Pex; d. copii) A se maturiza și a deveni independent. 10-12 vt (C. i. puii păsărilor, sau, pex, copii) A crește (35, 38-39). 13 vt (Fig) A ajuta pe cineva să se realizeze material. 14 vt (C. i. păsări sau, pex, animale, oameni) A alunga dintr-un loc, aruncând cu pietre, cu bulgări etc. Si: (pop) a zburătui (5), a zburături (4). 15 vt (Pop; c. i. pomi) A lovi cu bățul, cu pietre etc. (pentru a scutura fructele) Si: (reg) a zburătăi (1), (pop) a zburătui (6), a zburături (5). 16-19 vtir (Pop) A (se) împrăștia. 20-21 vri (Reg) A se zbengui (1). 22 vi (Reg; d. păsări) A se zbate (8). 23 vr (Reg; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de zburatic (5).

zburătăci vb. IV. 1 tr. A arunca cu ceva într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre (pentru a o alunga). Zburătăcește-n treacăt o găină (CAZ.). 2 intr., refl. (despre stoluri de păsări, roiuri etc.) A se risipi bătînd din aripi, înălțîndu-se de la pămînt. Un roi de muște zburătăcea primprejur (REBR.). ♦ (despre păsări, insecte) A face zboruri scurte, aproape de pămînt. ♦ (refl.; despre viețuitoare cu aripi) A părăsi locul unde se află, plecînd în zbor. ◊ Fig. Cînd s-a făcut fată, Glafira s-a zburătăcit (SADOV.). ♦ (tr.) A face să se împrăștie; a spulbera. Vîntul zburătăcea frunzele. 3 intr., refl. (despre pui, ext., despre copii) A se dezvolta, a crește; a se maturiza și a deveni independent; ext. a se răzleți. De la zece ani... începu băiatul a se zburătăci (SADOV.). ♦ (tr.) Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. • prez.ind. -esc. /de la zbura.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A zvîrli cu zburături într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre pentru a o speria și a o face să fugă sau să zboare. Ca pomul lîngă drum; Cîți trec, îl zburătăcesc Și crenguțe nu-i mai cresc. SEVASTOS, N. 32. 2. Intranz. (Despre păsări) A-și lua zborul, a zbura. (Fig.) Omul trebuie să ia bine seama cînd zburătăcește din cuibul părintesc. MAT. FOLK. 720. 3. Intranz. (Despre pui) A se înfiripa, a se dezvolta, a crește; fig. (despre copii) a se face mari, a căpăta independență, a se răzleți. Săracii, cît era de-nchirciți cum o zburătăcit. ȘEZ. V 173. Cum încep a zburătăci, scapă din nevoi; fiecare-și cîștigă pînea lui. ib. XX 77. ◊ Refl. De la zece ani, cum începu băiatul a se zburătăci, bătrînul puse pe el neînduplecată stăpînire. SADOVEANU, O. I 271. ♦ Tranz. A ajuta (pe cineva) să-și facă un rost în viață. Fiind el cel mai mare, norocul său: trebuie să căutăm ari zburătăci, căci nu.se știu zilele omului! Și poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120. 4. Intranz. (Despre păsările de curte) A fugi, a se risipi, bătînd din aripi și înălțîndu-se de la pămînt; (despre păsări zburătoare și despre insecte) a face zboruri scurte, aproape de pămînt. Găinile dădură zvon, cotcodăcind și zburătăcind. SADOVEANU, F. J. 222. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului. REBREANU, R. I 80. ◊ (Poetic) Scînteile mari zburătăceau ca fluturii pe acoperiș și se stingeau atingînd olanele bătrîne, parc-ar fi căzut pe gheață. REBREANU, R. II 207. Refl. Răgeau vacile, nechezea caii, se zburătăceau rățele și gîștele. ȘEZ. I 240. ♦ Tranz. Fig. A face să se împrăștie, a spulbera. Cîte-o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289. – Variantă: zburătocí (MARIAN, O. I 287) vb. IV.

ZBURĂTOCÍ vb. IV v. zburătăci.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.). Ca pomul lângă drum: Câți trec îl zburătăcesc (SEVASTOS). 2. Intranz. și refl. (Despre păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie, a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.

A SE ZBURĂTĂCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A se împrăștia ridicându-se în aer. 2) (despre pui, copii) A deveni independent, fiind în stare să-și câștige singur mijloace pentru existență. /v. a zbura

A ZBURĂTĂCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (păsări) A alunga aruncând cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele. 3) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej împrăștiind; a spulbera. Vântul ~ește frunzele. 2. intranz. (despre păsări) v. A SE ZBURĂTĂCI. /v. a zbura

sburătăcì v. Mold. a ajuta, a sălta pe cineva (ca să reușească): trebue să căutăm a-l sburătăci CR. [V. sburătuì].

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburătăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 să zburătăceáscă

zburătăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zburătăcésc, imperf. 3 sg. zburătăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. zburătăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBURĂTĂCÍ vb. v. crește, dezvolta, împrăștia, înălța, mări, risipi, spulbera.

zburătăci vb. v. CREȘTE. DEZVOLTA. ÎMPRĂȘTIA. ÎNĂLȚA. MĂRI. RISIPI. SPULBERA.

Intrare: zburătocire
zburătocire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburătocire
  • zburătocirea
plural
  • zburătociri
  • zburătocirile
genitiv-dativ singular
  • zburătociri
  • zburătocirii
plural
  • zburătociri
  • zburătocirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zburătăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătăci
  • zburătăcire
  • zburătăcit
  • zburătăcitu‑
  • zburătăcind
  • zburătăcindu‑
singular plural
  • zburătăcește
  • zburătăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătăcesc
(să)
  • zburătăcesc
  • zburătăceam
  • zburătăcii
  • zburătăcisem
a II-a (tu)
  • zburătăcești
(să)
  • zburătăcești
  • zburătăceai
  • zburătăciși
  • zburătăciseși
a III-a (el, ea)
  • zburătăcește
(să)
  • zburătăcească
  • zburătăcea
  • zburătăci
  • zburătăcise
plural I (noi)
  • zburătăcim
(să)
  • zburătăcim
  • zburătăceam
  • zburătăcirăm
  • zburătăciserăm
  • zburătăcisem
a II-a (voi)
  • zburătăciți
(să)
  • zburătăciți
  • zburătăceați
  • zburătăcirăți
  • zburătăciserăți
  • zburătăciseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătăcesc
(să)
  • zburătăcească
  • zburătăceau
  • zburătăci
  • zburătăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătuci
  • zburătucire
  • zburătucit
  • zburătucitu‑
  • zburătucind
  • zburătucindu‑
singular plural
  • zburătucește
  • zburătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătucesc
(să)
  • zburătucesc
  • zburătuceam
  • zburătucii
  • zburătucisem
a II-a (tu)
  • zburătucești
(să)
  • zburătucești
  • zburătuceai
  • zburătuciși
  • zburătuciseși
a III-a (el, ea)
  • zburătucește
(să)
  • zburătucească
  • zburătucea
  • zburătuci
  • zburătucise
plural I (noi)
  • zburătucim
(să)
  • zburătucim
  • zburătuceam
  • zburătucirăm
  • zburătuciserăm
  • zburătucisem
a II-a (voi)
  • zburătuciți
(să)
  • zburătuciți
  • zburătuceați
  • zburătucirăți
  • zburătuciserăți
  • zburătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătucesc
(să)
  • zburătucească
  • zburătuceau
  • zburătuci
  • zburătuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătoci
  • zburătocire
  • zburătocit
  • zburătocitu‑
  • zburătocind
  • zburătocindu‑
singular plural
  • zburătocește
  • zburătociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătocesc
(să)
  • zburătocesc
  • zburătoceam
  • zburătocii
  • zburătocisem
a II-a (tu)
  • zburătocești
(să)
  • zburătocești
  • zburătoceai
  • zburătociși
  • zburătociseși
a III-a (el, ea)
  • zburătocește
(să)
  • zburătocească
  • zburătocea
  • zburătoci
  • zburătocise
plural I (noi)
  • zburătocim
(să)
  • zburătocim
  • zburătoceam
  • zburătocirăm
  • zburătociserăm
  • zburătocisem
a II-a (voi)
  • zburătociți
(să)
  • zburătociți
  • zburătoceați
  • zburătocirăți
  • zburătociserăți
  • zburătociseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătocesc
(să)
  • zburătocească
  • zburătoceau
  • zburătoci
  • zburătociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zburătăci zburătuci zburătoci

  • 1. tranzitiv A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zburătui attach_file un exemplu
    exemple
    • Ca pomul lîngă drum; Cîți trec, îl zburătăcesc Și crenguțe nu-i mai cresc. SEVASTOS, N. 32.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Găinile dădură zvon, cotcodăcind și zburătăcind. SADOVEANU, F. J. 222.
      surse: DLRLC
    • Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului. REBREANU, R. I 80.
      surse: DLRLC
    • poetic Scînteile mari zburătăceau ca fluturii pe acoperiș și se stingeau atingînd olanele bătrîne, parc-ar fi căzut pe gheață. REBREANU, R. II 207.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Răgeau vacile, nechezea caii, se zburătăceau rățele și gîștele. ȘEZ. I 240.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A face să se împrăștie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: spulbera attach_file un exemplu
      exemple
      • Cîte-o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv reflexiv (Despre pui) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Săracii, cît era de-nchirciți cum o zburătăcit. ȘEZ. V 173.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune (Despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cum încep a zburătăci, scapă din nevoi; fiecare-și cîștigă pînea lui. ȘEZ. XX 77.
        surse: DLRLC
      • reflexiv De la zece ani, cum începu băiatul a se zburătăci, bătrînul puse pe el neînduplecată stăpînire. SADOVEANU, O. I 271.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Fiind el cel mai mare, norocul său: trebuie să căutăm a-l zburătăci, căci nu se știu zilele omului! Și poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120.
      surse: DLRLC
  • 5. intranzitiv (Despre păsări) A-și lua zborul.
    surse: DLRLC sinonime: zbura attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Omul trebuie să ia bine seama cînd zburătăcește din cuibul părintesc. MAT. FOLK. 720.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zbura
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX