2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci.

zburătăcire sf [At: LĂNCRĂNJAN, C. II, 407 / Pl: ~ri / E: zburătăci] (Rar) Zbenguială (1).

zburătăcire s.f. Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. • pl. -i. /v. zburătăci.

ZBURĂTĂCÍRE, zburătăciri, s. f. Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei. – V. zburătăci.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. 4. Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.

zburătăci [At: ALEXI, W. / V: ~toci, ~tuci, zbrotoci / S și: sb~ / Pzi: ~ăcesc / E: zbura] (Pop) 1-2 vri (D. păsări și insecte) A face zboruri1 (1) scurte, aproape de pământ Si: (reg) a se zburătui (1). 3-4 vri (D. stoluri, roiuri etc.) A se risipi în jur cu bătăi din aripi și înălțându-se de la pământ. 5 vr (D. viețuitoare cu aripi) A zbura (3). 6-7 vri (Reg; mai ales în Mol; d. puii păsărilor) A deveni apt pentru zbor1 (1). 8-9 vri (Pex; d. copii) A se maturiza și a deveni independent. 10-12 vt (C. i. puii păsărilor, sau, pex, copii) A crește (35, 38-39). 13 vt (Fig) A ajuta pe cineva să se realizeze material. 14 vt (C. i. păsări sau, pex, animale, oameni) A alunga dintr-un loc, aruncând cu pietre, cu bulgări etc. Si: (pop) a zburătui (5), a zburături (4). 15 vt (Pop; c. i. pomi) A lovi cu bățul, cu pietre etc. (pentru a scutura fructele) Si: (reg) a zburătăi (1), (pop) a zburătui (6), a zburături (5). 16-19 vtir (Pop) A (se) împrăștia. 20-21 vri (Reg) A se zbengui (1). 22 vi (Reg; d. păsări) A se zbate (8). 23 vr (Reg; d. ovine și bovine) A se îmbolnăvi de zburatic (5).

zburătăci vb. IV. 1 tr. A arunca cu ceva într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre (pentru a o alunga). Zburătăcește-n treacăt o găină (CAZ.). 2 intr., refl. (despre stoluri de păsări, roiuri etc.) A se risipi bătînd din aripi, înălțîndu-se de la pămînt. Un roi de muște zburătăcea primprejur (REBR.). ♦ (despre păsări, insecte) A face zboruri scurte, aproape de pămînt. ♦ (refl.; despre viețuitoare cu aripi) A părăsi locul unde se află, plecînd în zbor. ◊ Fig. Cînd s-a făcut fată, Glafira s-a zburătăcit (SADOV.). ♦ (tr.) A face să se împrăștie; a spulbera. Vîntul zburătăcea frunzele. 3 intr., refl. (despre pui, ext., despre copii) A se dezvolta, a crește; a se maturiza și a deveni independent; ext. a se răzleți. De la zece ani... începu băiatul a se zburătăci (SADOV.). ♦ (tr.) Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. • prez.ind. -esc. /de la zbura.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1). 2. Intranz. și refl. (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie; a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A zvîrli cu zburături într-un pom (pentru a face să cadă fructele) sau într-o pasăre pentru a o speria și a o face să fugă sau să zboare. Ca pomul lîngă drum; Cîți trec, îl zburătăcesc Și crenguțe nu-i mai cresc. SEVASTOS, N. 32. 2. Intranz. (Despre păsări) A-și lua zborul, a zbura. (Fig.) Omul trebuie să ia bine seama cînd zburătăcește din cuibul părintesc. MAT. FOLK. 720. 3. Intranz. (Despre pui) A se înfiripa, a se dezvolta, a crește; fig. (despre copii) a se face mari, a căpăta independență, a se răzleți. Săracii, cît era de-nchirciți cum o zburătăcit. ȘEZ. V 173. Cum încep a zburătăci, scapă din nevoi; fiecare-și cîștigă pînea lui. ib. XX 77. ◊ Refl. De la zece ani, cum începu băiatul a se zburătăci, bătrînul puse pe el neînduplecată stăpînire. SADOVEANU, O. I 271. ♦ Tranz. A ajuta (pe cineva) să-și facă un rost în viață. Fiind el cel mai mare, norocul său: trebuie să căutăm ari zburătăci, căci nu.se știu zilele omului! Și poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120. 4. Intranz. (Despre păsările de curte) A fugi, a se risipi, bătînd din aripi și înălțîndu-se de la pămînt; (despre păsări zburătoare și despre insecte) a face zboruri scurte, aproape de pămînt. Găinile dădură zvon, cotcodăcind și zburătăcind. SADOVEANU, F. J. 222. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului. REBREANU, R. I 80. ◊ (Poetic) Scînteile mari zburătăceau ca fluturii pe acoperiș și se stingeau atingînd olanele bătrîne, parc-ar fi căzut pe gheață. REBREANU, R. II 207. Refl. Răgeau vacile, nechezea caii, se zburătăceau rățele și gîștele. ȘEZ. I 240. ♦ Tranz. Fig. A face să se împrăștie, a spulbera. Cîte-o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289. – Variantă: zburătocí (MARIAN, O. I 287) vb. IV.

ZBURĂTOCÍ vb. IV v. zburătăci.

ZBURĂTĂCÍ, zburătăcesc, vb. IV. 1. Tranz. A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.). Ca pomul lângă drum: Câți trec îl zburătăcesc (SEVASTOS). 2. Intranz. și refl. (Despre păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ. ♦ Tranz. A face să se împrăștie, a spulbera. Vântul zburătăcește frunzele. 3. Intranz. și refl. (Despre pui; p. ext. despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți. ♦ Tranz. Fig. A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață. – Din zbura.

A SE ZBURĂTĂCÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A se împrăștia ridicându-se în aer. 2) (despre pui, copii) A deveni independent, fiind în stare să-și câștige singur mijloace pentru existență. /v. a zbura

A ZBURĂTĂCÍ ~ésc 1. tranz. 1) (păsări) A alunga aruncând cu un obiect. 2) (pomi fructiferi) A bate aruncând cu un obiect pentru a face să cadă fructele. 3) (zăpadă, frunze etc.) A roti în vârtej împrăștiind; a spulbera. Vântul ~ește frunzele. 2. intranz. (despre păsări) v. A SE ZBURĂTĂCI. /v. a zbura

sburătăcì v. Mold. a ajuta, a sălta pe cineva (ca să reușească): trebue să căutăm a-l sburătăci CR. [V. sburătuì].

zburătăcésc și -ucésc v. tr. (d. zburătură). Lovesc cu zburăturĭ (c’un băț, c’o peatră): copiiĭ zburătăceaŭ nucu ca să cadă nucile. Ĭaŭ la goană (alung) bombardînd: ne răpezeam pe urma omuluĭ și-l zburătăceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. Mă joc zburînd, ĭes zburînd: găinile se zburătăciră din poĭată. – Și -tăĭesc, -tuĭesc. La Chendi (Foĭletoane, 101) zburătoresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zburătăcíre (rar) s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri

zburătăcíre s. f., g.-d. art. zburătăcírii; pl. zburătăcíri

arată toate definițiile

Intrare: zburătăcire
zburătăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zburătăcire
  • zburătăcirea
plural
  • zburătăciri
  • zburătăcirile
genitiv-dativ singular
  • zburătăciri
  • zburătăcirii
plural
  • zburătăciri
  • zburătăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: zburătăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătăci
  • zburătăcire
  • zburătăcit
  • zburătăcitu‑
  • zburătăcind
  • zburătăcindu‑
singular plural
  • zburătăcește
  • zburătăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătăcesc
(să)
  • zburătăcesc
  • zburătăceam
  • zburătăcii
  • zburătăcisem
a II-a (tu)
  • zburătăcești
(să)
  • zburătăcești
  • zburătăceai
  • zburătăciși
  • zburătăciseși
a III-a (el, ea)
  • zburătăcește
(să)
  • zburătăcească
  • zburătăcea
  • zburătăci
  • zburătăcise
plural I (noi)
  • zburătăcim
(să)
  • zburătăcim
  • zburătăceam
  • zburătăcirăm
  • zburătăciserăm
  • zburătăcisem
a II-a (voi)
  • zburătăciți
(să)
  • zburătăciți
  • zburătăceați
  • zburătăcirăți
  • zburătăciserăți
  • zburătăciseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătăcesc
(să)
  • zburătăcească
  • zburătăceau
  • zburătăci
  • zburătăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătuci
  • zburătucire
  • zburătucit
  • zburătucitu‑
  • zburătucind
  • zburătucindu‑
singular plural
  • zburătucește
  • zburătuciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătucesc
(să)
  • zburătucesc
  • zburătuceam
  • zburătucii
  • zburătucisem
a II-a (tu)
  • zburătucești
(să)
  • zburătucești
  • zburătuceai
  • zburătuciși
  • zburătuciseși
a III-a (el, ea)
  • zburătucește
(să)
  • zburătucească
  • zburătucea
  • zburătuci
  • zburătucise
plural I (noi)
  • zburătucim
(să)
  • zburătucim
  • zburătuceam
  • zburătucirăm
  • zburătuciserăm
  • zburătucisem
a II-a (voi)
  • zburătuciți
(să)
  • zburătuciți
  • zburătuceați
  • zburătucirăți
  • zburătuciserăți
  • zburătuciseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătucesc
(să)
  • zburătucească
  • zburătuceau
  • zburătuci
  • zburătuciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburătoci
  • zburătocire
  • zburătocit
  • zburătocitu‑
  • zburătocind
  • zburătocindu‑
singular plural
  • zburătocește
  • zburătociți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburătocesc
(să)
  • zburătocesc
  • zburătoceam
  • zburătocii
  • zburătocisem
a II-a (tu)
  • zburătocești
(să)
  • zburătocești
  • zburătoceai
  • zburătociși
  • zburătociseși
a III-a (el, ea)
  • zburătocește
(să)
  • zburătocească
  • zburătocea
  • zburătoci
  • zburătocise
plural I (noi)
  • zburătocim
(să)
  • zburătocim
  • zburătoceam
  • zburătocirăm
  • zburătociserăm
  • zburătocisem
a II-a (voi)
  • zburătociți
(să)
  • zburătociți
  • zburătoceați
  • zburătocirăți
  • zburătociserăți
  • zburătociseți
a III-a (ei, ele)
  • zburătocesc
(să)
  • zburătocească
  • zburătoceau
  • zburătoci
  • zburătociseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zburătăcire

  • 1. rar Acțiunea de a (se) zburătăci și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi zburătăci
    surse: DEX '98 DEX '09

zburătăci zburătuci zburătoci

  • 1. tranzitiv A arunca cu ceva (într-o pasăre, într-un pom etc.); a zburătui (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: zburătui attach_file un exemplu
    exemple
    • Ca pomul lîngă drum; Cîți trec, îl zburătăcesc Și crenguțe nu-i mai cresc. SEVASTOS, N. 32.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv (Despre stoluri de păsări) A se risipi bătând din aripi și înălțându-se de la pământ; a face zboruri scurte, aproape de pământ.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 4 exemple
    exemple
    • Găinile dădură zvon, cotcodăcind și zburătăcind. SADOVEANU, F. J. 222.
      surse: DLRLC
    • Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului. REBREANU, R. I 80.
      surse: DLRLC
    • poetic Scînteile mari zburătăceau ca fluturii pe acoperiș și se stingeau atingînd olanele bătrîne, parc-ar fi căzut pe gheață. REBREANU, R. II 207.
      surse: DLRLC
    • reflexiv Răgeau vacile, nechezea caii, se zburătăceau rățele și gîștele. ȘEZ. I 240.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A face să se împrăștie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: spulbera attach_file un exemplu
      exemple
      • Cîte-o pîlpără de vînt zburătăcea frunzele cît colo, nu numai pe cele galbene și uscate, dar chiar pe cele mai verzui. CONTEMPORANUL, VI 289.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv reflexiv (Despre pui) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Săracii, cît era de-nchirciți cum o zburătăcit. ȘEZ. V 173.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune (Despre copii) A se dezvolta, a crește; a căpăta independență; a se răzleți.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cum încep a zburătăci, scapă din nevoi; fiecare-și cîștigă pînea lui. ȘEZ. XX 77.
        surse: DLRLC
      • reflexiv De la zece ani, cum începu băiatul a se zburătăci, bătrînul puse pe el neînduplecată stăpînire. SADOVEANU, O. I 271.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A ajuta pe cineva să-și facă un rost în viață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Fiind el cel mai mare, norocul său: trebuie să căutăm a-l zburătăci, căci nu se știu zilele omului! Și poate vreodată să fie și el sprijin pentru iștialalți. CREANGĂ, A. 120.
      surse: DLRLC
  • 5. intranzitiv (Despre păsări) A-și lua zborul.
    surse: DLRLC sinonime: zbura attach_file un exemplu
    exemple
    • figurat Omul trebuie să ia bine seama cînd zburătăcește din cuibul părintesc. MAT. FOLK. 720.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zbura
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX