2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.

ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.

zbihuit, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sbihuit / Pl: ~iți, ~e / E: zbihui] (Mol) 1 Zgâlțâit (1). 2 (D. copii) Zburdalnic (1).

zbihuit, -ă adj. (reg.) 1 Care este scuturat, zgîlțîit. 2 (despre copii) Care este neastîmpărat. • pl. -ți, -te. /v. zbihui.

ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Mold.; popular) Scuturat, zgîlțîit, zguduit. Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBIERA, P. 210.

ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.

ZBIHUÍ, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.

ZBIHUÍ, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). – Et. nec.

zbihui [At: CIHAC, II, 342 / S și: sb~ / Pzi: zbihui și ~esc / E: nct] 1 vt (Îrg) A zgudui (1). 2 vr (Mol) A se zbengui (1).

zbihui vb. IV. (reg.) 1 tr. A scutura, a zgîlțîi (pe cineva). Parcă-l zbihuia dracul (CR.). 2 refl. A se zbengui. prez.ind. – iese. /cf. sl. veche събєгнѫтн „a se zbengui”, ucr. бігати, збігати „a alerga, a fugi”.

ZBIHUÍ, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.; popular) A scutura, a zgîlțîi, a zgudui (pe cineva). (Cu pronunțare regională) Mai ales pe Gerilă, parcă-l zghihuiau toți dracii. CREANGĂ, P. 257.

ZBIHUÍ, zbihuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva).

A ZBIHUÍ ~iésc tranz. pop. (persoane) A scutura cu putere; a zgudui; a zgâlțâi; a zdruncina. /Orig. nec.

A SE ZBIHUÍ mă ~iésc intranz. reg. A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbengui. /Orig. nec.

sghihuì v. Mold. 1. a scutura (vorbind de epilepsie); 2. a scutura tare: tremura de parcă’l sghihuia dracul CR. [Și sbihui (Stamate): origină necunoscută].


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBIHUÍ vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.

zbihui vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBIHUÍ, zbihuiésc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbengui. (din zbeg1, cf. zbigui) [def. și NODEX]

Intrare: zbihuit
zbihuit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbihuit
  • zbihuitul
  • zbihuitu‑
  • zbihui
  • zbihuita
plural
  • zbihuiți
  • zbihuiții
  • zbihuite
  • zbihuitele
genitiv-dativ singular
  • zbihuit
  • zbihuitului
  • zbihuite
  • zbihuitei
plural
  • zbihuiți
  • zbihuiților
  • zbihuite
  • zbihuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: zbihui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zbihui
  • zbihuire
  • zbihuit
  • zbihuitu‑
  • zbihuind
  • zbihuindu‑
singular plural
  • zbihuiește
  • zbihuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zbihuiesc
(să)
  • zbihuiesc
  • zbihuiam
  • zbihuii
  • zbihuisem
a II-a (tu)
  • zbihuiești
(să)
  • zbihuiești
  • zbihuiai
  • zbihuiși
  • zbihuiseși
a III-a (el, ea)
  • zbihuiește
(să)
  • zbihuiască
  • zbihuia
  • zbihui
  • zbihuise
plural I (noi)
  • zbihuim
(să)
  • zbihuim
  • zbihuiam
  • zbihuirăm
  • zbihuiserăm
  • zbihuisem
a II-a (voi)
  • zbihuiți
(să)
  • zbihuiți
  • zbihuiați
  • zbihuirăți
  • zbihuiserăți
  • zbihuiseți
a III-a (ei, ele)
  • zbihuiesc
(să)
  • zbihuiască
  • zbihuiau
  • zbihui
  • zbihuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zbihuit

  • 1. regional Zgâlțâit; zguduit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scuturat (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBLERA, P. 210.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi zbihui
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

zbihui

etimologie: