5 definiții pentru zbihuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.
ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgâlțâit. – V. zbihui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
zbihuit, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / S și: sbihuit / Pl: ~iți, ~e / E: zbihui] (Mol) 1 Zgâlțâit (1). 2 (D. copii) Zburdalnic (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zbihuit, -ă adj. (reg.) 1 Care este scuturat, zgîlțîit. 2 (despre copii) Care este neastîmpărat. • pl. -ți, -te. /v. zbihui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Mold.; popular) Scuturat, zgîlțîit, zguduit. Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBIERA, P. 210.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZBIHUIT, -Ă, zbihuiți, -te, adj. (Reg.) Scuturat, zgîlțîit. – V. zbihui.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
zbihuit, zbihuităadjectiv
- 1. Zgâlțâit; zguduit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: scuturat
- Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBLERA, P. 210. DLRLC
-
etimologie:
- zbihui DEX '09 DEX '98 DLRM