16 definiții pentru zbenguială zbeguială sbenguială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală.

ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zbenguire, zburdălnicie; zbânțuială, hârjoneală; zbenguit1. – Zbengui + suf. -eală.

zbenguia sf [At: DELAVRANCEA, S. 265 / V: zbeguia (S și: sbeguia) / S și: sb~ / Pl: ~ieli / E: zbengui] 1 Joacă (de copii sau sex, de pui de animale) care presupune sărituri și alergături într-o notă de voioșie Si: zbenguire (1), zbenguit1 (1), (rar) zburdare (1), zburdat1 (1), (pop) zbânțuială (1), zbânțuire (1), zbânțuit1 (1), zglobior (1), (reg) zbânț1 (1), zbânțuitură (1), zbeng1 (1), zbereng (1), zberenguială (1), zburdă (1), zburdălnicie (1), zburdăciune (1), zburătăcire (1), zglobenie (1), zglobie (1), zgloietate (1), zglobiciune (1). 2 (Rar) Hârjonire.

zbenguia s.f. Faptul de a se zbengui; zbenguit. Fetiță cu poftă de zbenguială prin curte (CA. PETR.). • sil. -gu-ia-. pl. -eli. /zbengui + -eală.

ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. (Și în forma zbeguială) Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială. După ce ostenise de multă zbenguială, stătea liniștită. TUDORAN, P. 336. Copii, aprinși la față de zbeguială, se adunau unul cîte unul. DELAVRANCEA, S. 265. – Variantă: zbeguiálă s. f.

ZBENGUIÁLĂ, zbenguieli, s. f. Faptul de a se zbengui; zburdălnicie; zbănțuială[1].[1]

  1. [1]Zbănțuială nu figurează în DLRM (apare doar zbânțuială). — gall

ZBENGUIÁLĂ zbenguiéli f. 1) Caracter zbanghiu; zburdălnicie; neastâmpăr; zbânțuială. 2) Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zburdălnicie; zbânțuială. /a se zbengui + suf. ~eală

zbeguĭálă (vest) și zbeng- (est), pl. ĭelĭ. Acțiunea de a se zbengui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli

zbenguiálă s. f., g.-d. art. zbenguiélii; pl. zbenguiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZBENGUIÁLĂ s. 1. v. hârjoneală. 2. v. joacă.

ZBENGUIA s. 1. hîrjoană, hîrjoneală, (reg.) zbînț. (Lăsați ~!) 2. joacă, joc, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, zburdălnicie, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBEGUIÁLĂ, zbeguiéli, s. f. (Var.) Zbenguială. (zbegui + suf. -eală)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zbenguială, zbenguieli s. f. (er.) preludiul actului sexual.

Intrare: zbenguială
zbenguială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbenguia
  • zbenguiala
plural
  • zbenguieli
  • zbenguielile
genitiv-dativ singular
  • zbenguieli
  • zbenguielii
plural
  • zbenguieli
  • zbenguielilor
vocativ singular
plural
zbeguială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbeguia
  • zbeguiala
plural
  • zbeguieli
  • zbeguielile
genitiv-dativ singular
  • zbeguieli
  • zbeguielii
plural
  • zbeguieli
  • zbeguielilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sbenguia
  • sbenguiala
plural
  • sbenguieli
  • sbenguielile
genitiv-dativ singular
  • sbenguieli
  • sbenguielii
plural
  • sbenguieli
  • sbenguielilor
vocativ singular
plural

zbenguială zbeguială sbenguială

etimologie:

  • Zbengui + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX